Scolile se gasesc intr-o situatie foarte provocatoare pentru a face fata accesului si participarii tuturor copiilor la o educatie incluziva, echitabila si de calitate. Dupa a doua jumatate si la sfarsitul secolului XX, incluziunea educationala a capatat o conotatie, inspirata partial de idealurile umaniste (care au promovat miscarea pentru drepturile omului si pentru valorizarea minoritatilor vulnerabile sau excluse) si partial inspirata de progresul realizat in relatia dintre cercetarea educationala, dezvoltarea neurostiintelor (care a largit cunostintele despre abilitatile educationale ale persoanelor cu dizabilitati si/sau CES), schimbarea practicilor si politicile educationale aplicate adecvat si eficient in sistemele educationale din Europa si din intreaga lume democratica. Dupa peste 25 de ani, de cand in Romania a inceput diseminarea valorilor si principiilor educatiei incluzive, devine impetuos necesar ca cercetarea romaneasca sa identifice in ce masura aceste valori si principii de actiune educationala sunt implementate si constituie directii de actiune cotidiana la nivelul scolilor noastre. Tabloul real al aplicarii abordarii educationale incluzive, prin opiniile si actiunile evidentiate la managerii scolari, lasa inca o impresie de neaderare si de neimplicare pentru inceperea unui proces real de schimbare transformationala a scolii si a curriculumului scolar.
Coordonatorii
|