Exponent de marcă al literaturii latino-americane și unul dintre cei mai apreciați autori mexicani, Jorge Ibargüengoitia – dramaturg, scenarist și romancier – intrigă prin scriitura sa impregnată de umor negru, însă care își trage seva din teme sociale și filozofice esențiale. Romanul Fetele moarte pornește de la așa-zisele mărturii, redate „ca atare”, ale personajelor implicate; cu toate acestea, „Unele dintre evenimentele povestite aici sunt reale. Toate personajele sunt imaginare.”, ne avertizează dintru început autorul, sugerându-le astfel cititorilor săi și cheia în care trebuie lecturată această excentrică ficțiune. Povestea celor două surori patroane de bordel, care, parcă fără să conștientizeze, ajung, treptat, criminale în serie, este relatată realist, de un narator aparent neimplicat. În pofida acestui procedeu narativ ce mimează distanța emoțională, se mai conturează un personaj – complex și întunecat: Mexicul însuși, cu contradicțiile sale, cu frumusețea și corupția lui, cu simplitatea și misterul lui, cu personajele sale inocente ori stăpânite de rău.

În traducerea remarcabilă a profesorului hispanist Coman Lupu, cu o prefață de romancierul, poetul, dramaturgul, jurnalistul și criticul literar irlandez Colm Tóibín și o postfață de scriitorul și jurnalistul mexican Juan Villoro, romanul Fetele moarte se alătură titlurilor publicate în colecția „Clasici ai literaturii”.