Ar fi rămas Apusul ortodox dacă francii nu s-ar fi ridicat împotriva romanilor drept-credincioşi şi a Bisericii Ortodoxe a Romei?
Împăratul Carol cel Mare a impus Romei învăţătura eretică Filioque. Care au fost motivele sale reale?
Dacă Augustin ar fi cunoscut scrierile Părinţilor romani răsăriteni, ar mai fi speculat atât de inutil şi de primejdios asupra fiinţei lui Dumnezeu şi a teofaniilor Treimii? Ar mai fi susţinut purcederea şi de la Fiul? De ce este Filioque atât de vătămător din punct de vedere spiritual?
De ce creştinii ortodocşi moderni sunt romani, nu „greci” sau „bizantini”?

Părintele Ioannis Romanidis ne răspunde la aceste întrebări în Franci, romani, feudalism şi dogmele Bisericii (1981), una dintre cele mai controversate lucrări ale Ortodoxiei contemporane . Această carte este un apel la reconsiderarea tezelor clasice ale istoricilor despre Schisma dintre Răsărit şi Apus şi abordarea dintr-o perspectivă lipsită de prejudecăţi a impactului negativ pe care Carol cel Mare şi francii l-au avut asupra Ortodoxiei romane. Lucrarea este structurată în trei părţi mari: primele două prezintă pe larg cucerirea romanităţii apusene de triburile germanice apusene (francii) şi consecinţele acesteia: 1. Uzurparea de către Carol cel Mare a titlului de împărat al romanilor, subjugarea romanilor prin imensul sistem de deportare, expropiere şi aservire cunoscut sub numele de feudalitate, pentru ca francii să devină nobilimea majoritară cu drept decisiv în alegerea episcopilor şi 2. implementarea de către franci a unor măsuri politice şi ecleziastice menite a-i discredita pe romanii din Răsărit ca fiind eretici „greci”, cu sensul de „elini”/ „păgâni”. A treia parte este dedicată învăţăturii despre Filioque.