Acest Părinte purtător de Dumnezeu, nevoitorul cel luminat de harul Preasfântului Duh, un adevărat Avvă de Pateric din vremurile noastre și „un duhovnicesc general de oști”, cum după dreptate a fost numit, L-a iubit pe Dumnezeu din toată puterea, din tot sufletul și din tot cugetul său și s-a luptat cu asprime din tinerețe să biruiască pe omul cel vechi, cu patimile și poftele lui.

După opt ani de aprigă și neclintită nevoință, a primit darul nestricăcioasei curății sufletești. S-a învrednicit de arătări cerești și a fost dăruit din belșug cu harisma străvederii și a înainte-vederii. Pășind pururea în chip bineplăcut lui Dumnezeu pe calea cea strâmtă și cu osteneli a vieții monahale, a devenit Părinte duhovnicesc a sute de călugări.

Astfel, s-a făcut pildă monahilor, lucrător sârguincios al trezviei, nedorind să se arate oamenilor, chip al isihiei, dascăl neînșelat al viețuirii monahale, împlinitor cu fapta al teologiei Sfântului Grigorie Palama despre lumina necreată, trăind taina unirii cu Dumnezeu prin desăvârșita lepădare de sine și prin împărtășirea de energiile necreate ale Duhului Sfânt.