PREZENTARE CARTE

Problematica solistului de spectacol liric contemporan, supus multiplelor provocări, datorate noilor tendințe de manifestare în arta spectacolului, și anume tendința de apropiere de teatru, cu toate mijloacele artistice specifice genului, a reprezentat punctul de plecare al reflecțiilor în volumul de față. Nevoia sincretismului artistic am experimentat-o de nenumărate ori de-a lungul carierei solistice pe scena artistică, în diverse teatre lirice, dar şi din punct de vedere pedagogic, în pregătirea studenţilor de la secția canto principal a Facultății de Muzică din cadrul Universității de Vest din Timișoara.

Teatrul liric contemporan caută necontenit noi mijloace de expresie, limbajul scenic căpătând reverberații neașteptate. Expresivitatea vocală, corporală, sunetul, lumina, convenția, metafora, scenografia, coregrafia, viziunea regizorală sunt elemente ce au sens pe fondul principiului unității organice spectaculare. La toate aceste mijloace de expresie artistice se adaugă cântul, care vine cu tot complexul creativ pe care îl necesită realizarea unui spectacol total, în care artistul liric trebuie să stăpânească o tehnică vocală și actoricească desăvârșită. Muzica și cuvântul sunt cele două forțe artistice necesare în realizarea spectacolului muzical, o cerință care va trebui să fie îndeplinită de spectacolul contemporan.