Problema pe care a cauzat-o fenomenul de colectare a datelor nediscriminatoriu este că a trezit o reacţie la nivel internațional. Treptat, a crescut interesul publicului pentru îmbunătățirea intimității digitale, despre care discutăm tot mai frecvent în ultima perioadă. Prima soluţie a persoanelor preocupate de protejarea datelor digitale a fost să suspende folosirea serviciului oferit de o companie ce nu garantează protecția lor.
Ce facem în momentul în care nu avem alternative pentru serviciul utilizat?
Răspunsul ne este oferit de politicile publice capabile să asigure cetăţenii în lipsa unor alternative de selecţie, prin care serviciul disponibil le poate facilita protecției datelor. În realitate situația este puțin diferită, iar acolo unde există un monopol asupra serviciului, profiturile companiei vor avea prioritate în faţa clienților.
Atunci când discutăm despre spaţiul digital depinde de domeniul în care ne confruntăm cu colectarea datelor. Astfel, un individ se va considera mult mai afectat de accesul neautorizat asupra informaţiilor sale medicale sau educaţionale spre deosebire de cele social-media. Distincţia domeniului determină importanța informaţiilor personale identificabile pentru un individ, în schimb scopul final al legislaţiei este de a proteja fără discriminare. Acesta este un scenariu ideal pentru intimitatea datelor digitale, în realitate, chiar în sistemul legal european există distincţia dintre datele personale identificabile şi cele secundare. Cartea studiază modul în care funcţionează protecţia datelor în spaţiul digital european, dar şi testează diferite metode pentru imbunătăţirea anonimatului pe internet.