Gheorghe Dinică a fost un actor uriaș, cu o uluitoare precizie a mijloacelor de expresie, adaptate la forma artistică, în cadrul căreia se manifesta: teatru, film, televiziune, radio. Talentul lui se răsfrângea asupra întregului ansamblu artistic, căci toți partenerii lui de scenă sau de platou se străduiau, într-un fel sau altul, să se înalțe la calitatea unei arte absolut copleșitoare.
Personalitatea lui Gheorghe Dinică ni se dezvăluie în detalii inedite și, din paginile cărții, se creionează portretul unui om de o delicatețe rară, la care forța și aparentul cinism erau dublate de sensibilitate, spirit solitar, vulnerabilitate.
Forța lui interioară, energia lui, simțul umorului atât de special, firescul pe scenă ori pe marele ecran și știința dozării exacte, prin care își compunea personajele, sunt evocate în paginile cărții.
În același timp, de mare valoare și sensibilitate se dovedește a fi discuția cu doamna Gabriela Dinică, soția marelui actor, un dialog cald, apropiat, care luminează dimensiuni tainice, neștiute, ale vieții acestuia. Fiindcă iubirea schimbă totul, cu o putere extraordinară, ultimii 15 ani din viața lui Gheorghe Dinică au stat sub semnul echilibrului, al emoției, al respectului și comunicării în cuplu. Iubirea adevărată nu este atinsă nici de timp, nici de distanță, nici de neființă... iată de ce dăinuie și va fi mereu perechea Gabriela și Gheorghe Dinică...
Dialogurile conduse de Ion Moldovan sunt vii, incitante, prietenești, pornite din pasiunea de a investiga, de a merge cât mai departe, pentru a afla aspecte până acum necunoscute ale vieții și personalității lui Gheorghe Dinică: un împătimit de teatru, cu un instinct histrionic aparte, a cărui amintire continuă să fie foarte vie. Cartea se citește pe nerăsuflate și din ea se desprinde imaginea unui Gheorghe Dinică „altfel”, dincolo de anecdotica binecunoscută, de un gust îndoielnic, care învăluie de obicei poveștile despre actori. Nu suntem, nu putem fi egalii unui vârf artistic precum a fost Gheorghe Dinică, pare a ne transmite cartea – și trebuie să ne raportăm la el conștienți fiind, în permanență, că am fost contemporani cu un geniu.
Completându-i portretul imaginar cu amintirile, perspectivele, ecourile pe care le oferă și le naște cartea, figura Actorului capătă un contur și mai pregnant, și mai elocvent, definindu-se prin vibrație și incandescență și câștigând culoare, prezență, emoție.

Domnica Țundrea