ΛΥΣΊΟΥ ΓΡΑΜΜΑΤΙΚΟΥ͂ ΤΆΦΟ

Πλησιέστατα, δεξιὰ ποὺ μπαίνεις, στὴν βιβλιοθήκη

τῆς Βηρυτοῦ θάψαμε τὸν σοφὸ Λυσία,

γραμματικόν. Ὁ χῶρος κάλλιστα προσήκει.

Τὸν θέσαμε κοντὰ σ’ αὐτά του ποὺ θυμᾶται

ἴσως κ’ ἐκεῖ — σχόλια, κείμενα, τεχνολογία,

γραφές, εἰς τεύχη ἑλληνισμῶν πολλὴ ἑρμηνεία.

Κ’ ἐπίσης ἔτσι ἀπὸ μᾶς θὰ βλέπεται καὶ θὰ τιμᾶται

ὁ τάφος του, ὅταν ποὺ περνοῦμε στὰ βιβλία.
(ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΣ Π. ΚΑΒΑΦΗΣ)

MORMÂNTUL LUI LISIAS, GRAMATICIANUL

La dreapta, aproape de intrare, în biblioteca

din Beirut l-am îngropat pe Lisias, gramaticianul.

Locul i se potrivește perfect. E așezat alături de lucrurile sale

care, poate, îi ajută ținerea de minte chiar și acolo –

comentarii, texte, note tehnice, variante,

multe cărți cu studii grecești.

Și așa, intrând în bibliotecă, vom vedea

mormântul său și îl vom omagia

când vom începe să învățăm din cărți.

(KONSTANTINOS P. KAVAFIS)

NOTĂ:

Acest volum cuprinde Opera poetică a lui Konstantinos Petrou Kavafis. Poeziile incluse în această ediție au fost scrise în limba greacă. Pe lângă acestea, Kavafis a mai scris proză și poezii în limba engleză, texte care nu se regăsesc în această carte.

Pentru realizarea acestei traduceri, au fost folosite următoarele ediții:

• K.P. Kavafis, Poezii, volumul I (1896–1918), ediția a XI-a apărută sub îngrijirea lui G.P. Savvidis la Editura Ikaros, Atena, 1977
• K.P. Kavafis, Poezii, volumul II (1919–1933), ediția a XI-a apărută sub îngrijirea lui G.P. Savvidis la Editura Ikaros, Atena, 1977
• K.P. Kavafis, Poezii. Publicate și inedite, ediție îngrijită de Dimitris Dimiroulis, Editura Gutenberg, Atena, 2019

Κonstantinos P. KAVAFIS este unul dintre cei mai mari poeți greci ai secolului al XX-lea. S-a născut în Alexandria (Egipt), la data de 17 aprilie 1863 (29 aprilie, după calendarul gregorian), fiind al nouălea copil al lui Petros I. Kavafis și al Harikleei. Odată cu moartea tatălui său, în 1870, au început și dificultățile. Familia se mută la Londra și, apoi, la Liverpool, dar în 1878, din cauza izbucnirii crizei financiare, este nevoită să se reîntoarcă în Alexandria. Κonstantinos Kavafis are 15 ani, primește lecții particulare, iar din 1881, urmează Liceul Comercial din Hermes, care a luat ființă în acel an. Pe fondul revoltelor naționaliste din Egipt, toți membrii familiei sunt obligați să plece din nou, de această dată, stabilindu-se la Istanbul. Alexandria este bombardată de britanici, iar casa Kavafi este distrusă. Sunt găzduiți la Istanbul de bunicul dinspre mamă, Georgios Fotiadis. În 1885, Konstantinos se reîntoarce din nou în Alexandria, unde face demersuri pentru a obține cetățenia greacă. Practică diverse meserii: jurnalist, broker la Bursa de Valori de Bumbac, iar în 1889, este angajat la Serviciul de Irigații, unde va rămâne până în 1922, când se va pensiona. În 1891, publică prima sa poezie, Ktistai (Ziditori), și imediat câteva dintre cele mai valoroase proze. Din anul 1893 până la sfârșitul secolului, creează câteva dintre cele mai importante poezii ale sale: Κεριά (Lumânări) în 1893, Περιμένοντας τους βαρβάρους (Așteptându-i pe barbari) în 1899. În 1896, începe colaborarea cu ziarul Phare d’Alexandrie, iar în 1902, vizitează pentru prima dată Grecia, întâlnind, la Atena, câțiva scriitori importanți. Într-o scrisoare către un prieten, acesta mărturisește că „la Atena se simte ca un pelerin care merge la Mecca”. În 1903, vizitează din nou Atena, iar la 30 noiembrie, marele critic și scriitor Grigorios Xenopoulos scrie prima prezentare elogioasă a operei sale către publicul grec. Fratele său Alexandru se stinge în 1905, conjunctură familială dramatică, pe fondul căreia este obligat să viziteze, pentru a treia oară, Atena. În 1907, se stabilește în casa de pe strada Lepsius, unde va rămâne pentru tot restul vieții. Faima sa se răspândește repede, fiind vizitat de mari scriitori ai vremii: futuristul italian Filippo Tommaso Marinetti, scriitorul francez André Malraux și grecii Nikos Kazantzakis, Kostas Ouranis și Myrtiotissa. În 1917, îl cunoaște pe Alekos Segopoulos – mai târziu, moștenitorul său –, cu care a devenit prieten apropiat. În 1926, guvernul grec îl onorează cu Ordinul Phoenix. Peste doar patru ani, în 1930, este diagnosticat cu cancer, starea lui de sănătate degradându-se din ce în ce mai mult. În 1932, trece printr-o operație de traheotomie la Atena. Se întoarce la Alexandria, unde se simte din ce în ce mai rău, iar în dimineața de 29 aprilie 1933, în chiar ziua sa de naștere, își dă ultima suflare la vârsta de 70 de ani.

Dimitrios KANELLOPOULOS s-a născut în anul 1954, în comuna Nemoúta, județul Heleias (Peloponez, Grecia). În 1958, familia s-a mutat la Atena, unde locuiește și astăzi. Este absolvent al Facultății de Istorie–Arheologie de la Universitatea Națională și Capodistriană din Atena și al Facultății de Istorie–Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A lucrat în mai multe edituri și, ca profesor de filologie, în învățământul particular. A publicat cărțile de poezie Ceață de piatră (Ed. Heridanos, 1986), Solitudini Avarorum – Deșerturi scitice (Ed. Kolonos, 1996), Wireless Silence (Ed. Kolonos, 2005), Stratul de a însămânța, bun (Ed. Oropedio, 2010) și Barajul memoriei (Ed. Oropedio, 2016). În anul 2018, a publicat primul volum de proză scurtă, Moartea viperei și alte istorii (Ed. Kihli), cu care a obținut Premiul Național pentru Proză Scurtă (2019). În anul 2022, a publicat al doilea volum de proză scurtă, În anii Contelui Roșu (Ed. Kastaniotis). În 1982, a prezentat un Omagiu al Literaturii Române, în revista literară Poliorkia nr. 16 din aprilie 1982. În anul 1984, a publicat în România o antologie de poezie neogreacă, sub titlul 42 de poeți greci contemporani, apărută sub auspiciile Editurii Dacia. În anul 1996, a prezentat, în revista Planodion (Rudar) nr. 24, opera poetică a scriitorului român Anatol E. Baconsky. A tradus, de-a lungul timpului, în limba greacă, foarte mulți prozatori și poeți români. Poeziile sale au fost traduse în albaneză, engleză, italiană, franceză, română și publicate în diferite reviste literare ale timpului. Editează, începând cu anul 2006, în Atena, revista Oropedio (Platou), iar în prezent, este editor.

Eugen URICARU s-a născut la 1 noiembrie 1946, în Buhuși, Bacău (România). Este poet, prozator, traducător, scenarist de film; fondator al Cenaclului Literar Echinox și al revistei omonime; redactor-șef al primului număr al revistei Echinox. A debutat editorial cu volumul de povestiri Despre purpură, 1974. A publicat 20 de volume de proză și două volume de versuri. A tradus din Alexandr Soljenițîn, Curzio Malaparte, Italo Calvino. A fost laureat, de două ori, al Premiului Academiei Române pentru roman și de două ori, al Premiului Uniunii Scriitorilor pentru roman. I-au fost decernate Premiul Național pentru roman „Ion Creangă”, Premiul Național pentru proză „Contemporanul”, Premiul Internațional pentru roman „Balkanika”. Romanele sale au fost traduse în Franța, Italia, Germania, Ungaria, Rusia, Serbia, Macedonia, Vietnam, China.