„Vă invit, călduros, s-o citiți. Asta pentru că, așa cum autorul ei declara (undeva-cândva, la mii de kilometri depărtare și cu câteva decenii în urmă), citirea unei cărți reprezintă cea mai grozavă metodă de învățare de la distanță.

Eu am citit-o și-am învățat, de la distanță, câteva folositoare și grozave întrebări care mă țin cu mintea trează chiar și-atunci când ea se vrea amorțită de tot felul de somnifere. De exemplu, frământări despre definiția progresului prin „avans tehnologic” (1); pe urmă, interogații despre „avansul tehnologic” și (dez)avantajele lui (2); apoi, chestiuni despre toxicitatea adusă de tehnologie în sfera culturii și a limbajului (3); mai departe, gânduri despre evoluția culturii umane în raport cu uneltele (4); și, în final, temerea că „Marea Conversație”, văzută ca sinonim al „ascensiunii omenirii”, va fi moderată, planetar, de tehnoreligie (5).” (Florentin Țuca)

„Înainte să cauți să te distragi de la distracție prin distracție, înainte să încerci să scapi de colosul implacabil al tehnologiei apelând, seară de seară, la remediul Netflix-and-Chill, înainte ca doctorul să ajungă să-ți prescrie o listă de melodii de pe Spotify pentru reglarea emoțiilor, înainte ca lumea să devină inumană și înainte ca tu să fii șocat de aceste lucruri – a existat un om care le-a văzut pe toate acestea, le-a evaluat, le-a analizat și le-a respins prompt, cu un ultim avertisment pe cât de revelator, pe atât de apocaliptic: devenim ceea ce privim.” (Read Schuchardt)