Poate că cititorii vor fi atrași, provocați chiar, de partea anecdotică a lucrării, vor căuta deci acțiunile și delațiunile din viața unui arheolog sau a altui arhe­olog. Cu siguranță nu acesta a fost scopul lucrării Oanei Stănciulescu, pentru că aceasta încearcă de fapt să vadă interesul pe care regimul dictatorial comunist îl avea în manipularea și influențarea cercetării arhe­ologice și felul în care Securitatea ca unealtă a statului comunist opera în mod concret în sensul aplicării dis­pozițiilor conducerii statului.

De fapt, printr-o enormă muncă de cercetare a arhivelor Securității, autoarea încearcă să descopere pașii, mijloacele, argumentele și instrumentele prin care statul comunist și brațul său înarmat – Securitatea – doreau să influențeze cercetarea arheologică cu sco­pul ca rezultatele acesteia să fie cele pe care România comunistă și le dorea.

Vlad Nisto