Alcătuit din douăsprezece eseuri inedite din perioada 1968–2000, volumul Uite cum stă treaba urmărește subiecte diverse: presa vremii („problema nu este dacă să crezi informația, ci dacă o găsești“), fantezistul domeniu San Simeon („Odată ce un loc devine accesibil ochilor... nu mai este accesibil imaginației...“) sau dacă să-ți faci sau nu studiile superioare la Stanford. În „De ce scriem“, Joan Didion cântărește actul scrisului: „Scriu doar din motivul de a afla ce gândesc, la ce mă uit, ce

văd și ce înseamnă“. De la admirația sa pentru fraza lui Hemingway la povestea Marthei Stewart, a cărei istorie „le-a dat curaj femeilor din țara asta, chiar dacă a devenit o amenințare la adresa bărbaților“, eseurile lui Joan Didion sunt rodul unei observații acute, al mirării, al incisivității și clarviziunii.

„O martoră a adevărurilor inevitabile ale epocii noastre.“ The New York Times Book Review

„Un aspect particular al marii literaturi de nonficțiune scrise de Joan Didion este că are puterea

metaforică a marii ficțiuni.“ Hilton Als

„Volumul lui Joan Didion dezvăluie o scriitoare aflată înaintea vremurilor sale.“ The Washington Post

„Joan Didion este o cronicară a vremurilor noastre, o scriitoare care dizolvă iluziile contemporanilor săi pentru a dezvălui o realitate dură într-un stil aparte.“ Time

„Proza lui Joan Didion rămâne unică. Poate subiectele pe care ea la abordează nu sunt noi, dar perspectiva scriitoarei este cu totul diferită de a celorlalți.“ The Los An