Lumea a Treia nu a fost un loc. A fost un proiect. În timpul luptelor interminabile contra colonialismului, popoarele din Africa, Asia și America Latină au visat o lume nouă. Ele își doreau în primul rand demnitatea, dar și necesitățile de bază (pămant, pace și libertate). Și-a exprimat nemulțumirile și aspirațiile în diferite tipuri de organizații, ale căror conduceri au formulat apoi o platformă de revendicări. „Lumea a Treia” a fost alcătuită din aceste speranțe și din instituțiile menite să le îndeplinească.
Decesul Lumii a Treia a fost catastrofic. Oameni de pe trei continente continuă să viseze la ceva mai bun și mulți s-au organizat în mișcări sociale sau partide politice. Aspirațiile lor au o voce locală. Dar dincolo de aceasta, speranțele și visurile lor sunt încă neinteligibile. În deceniile de la mijlocul secolului XX, agenda Lumii a Treia a transportat aceste convingeri din localități în capitale naționale, iar de acolo pe scena lumii. Instituțiile Lumii a Treia au adunat aceste idei și le-au bătut în ușile puterilor. Proiectul Lumii a Treia le-a dat celor fără de putere posibilitatea de a intra în dialog cu cei puternici, încercînd să-i tragă la răspundere.
În zilele noastre, nu mai există un asemenea vehicul pentru visurile locale. Națiunile mai obscure e scrisă pentru a ne aminti de acea muncă imensă și de importanța sa. Narațiunea nu e exhaustivă, dar e edificatoare. Națiunile mai obscure propune o teză cuprinzătoare despre natura proiectului politic al Lumii a Treia și despre cauzele și consecințele declinului său. Lumea a devenit mai bună prin încercarea de a articula o agendă a Lumii a Treia. Astăzi, e însărăcită de lipsa acelei mișcări.