Povestea unei existente care ne uluieste, ne tulbura, dar ne si arata iesirea din camera umbrelor. (Bedros Horasangian)

Aceasta istorie de viata trebuie inteleasa asa cum procedam cu tragedia antica. Cautandu‑i si acceptandu-i toate nuantele, disperarea si salvarea deopotriva. Citindu-i cartea lui Costel Pirnau avem ocazia sa-l cunoastem si sa-i traim suferinta, dar mai ales sa ne indatoram fortei lui izvorate dintr-o gandire conservatoare, din rabdarea cu care construieste, din convingerea ca frumusetea si dragostea sunt functii vitale ale omului, indiferent de religie, etnie sau abilitati locomotorii. (Lucian Pricop)

Dupa trei decenii de la un accident care i-a amputat picioarele si o mana, Costel Pirnau isi scrie propria viata cu puterea unui om care a trecut prin labirintul descumpanirilor. Costel Pirnau a gasit echilibrul perfect gratie incontestabilei sale vocatii de a lupta cu imposibilul.

„Dupa accident, unii semeni mi‑au spus: Ce fel de pacate ascunse ai de a venit mania lui Dumnezeu peste tine? Daca nu ai venit la Dumnezeu cu maini si cu picioare, Dumnezeu te aduce asa. Deseori mi se invoca parabola unei oi care avea obiceiul de a parasi turma. Pentru a nu mai fi nevoit sa o caute ca sa nu o manance fiarele salbatice, pastorul i‑a frant piciorul. Cum o sa te descurci? Cum o sa mergi? Cum va fi viitorul tau?

În urma cu cativa ani am escaladat Machu Picchu, am mers pe faimosul drum al matasii, am sarit cu parasuta in Chicago. Montez gresie si faianta, fara picioare ma catar pe schela. Toate lucrurile ii sunt cu putinta celui care crede.“ (Costel Pirnau)