Guvernul a hotărât să procedeze la organizarea presei. O hotărâre luată împotriva convingerii, pe care o împărtășim, a factorilor răspunzători, că în vremuri excepționale nu e oportun să se edicteze reforme de structură. Trebuie să se recunoască guvernului actual, printre alte merite, dezinteresul, în sensul repudierii oricărui egoism. A știut, anume în aceste vremuri să nu cedeze ispitei de a se alcătui în regim politic bizuit pe forme și formațiuni menite să-i garanteze o viață dincolo de datoria care i-a încredințat puterea și comanda. Dar, în materie de presă, există la noi tradiție clară și există date cari îngăduie să se legifereze fără teamă că ziua de mâine va scoate la iveală contradicții între reforma înfăptuită și realitățile obiective. În materie de presă, există în România tradiția libertății, bizuită pe spiritul eminamente critic al poporului nostru și pe temperamentul său, pentru care libertatea convingerii și a cuvântului este o condiție de viață. Nu intră deci în intenția legiuitorului actual să îngrădească un drept firesc al cetățeanului, ci să precizeze răspunderile, să pună la cale o procedură rapidă în judecarea anumitor delicte, în scopul ca libertatea presei să nu devină, prin degenerescențe hipertrofice, un fel de tiranie a cuvântului tipărit. Libertate reală și răspundere efectivă, iată un ideal către care au tins totdeauna adevărații gazetari, adică aceia cari scriu gazetele, iar nu cei ce îi populează birourile, acaparând demnitățile legate de această grea și nobilă profesiune. Bineînțeles, sancțiunile cari se vor găsi potrivite pentru anume abateri vor trebui puse de acord cu principiul vechilor constituții, cari toate au prevăzut că penalitățile nu pot să aducă atingeri dreptului în sine. Un pas în această direcție va fi realizat prin încadrarea în noua legiuire a garanției care se dădea în trecut persoanei înseși a gazetarului – „arestul preventiv în materie de presă este interzis”. Pentru restaurarea acestui salutar PRINCIPIU, fără de care ziaristul se afla în stare de paria, fiindcă însăși ziaristica devenea un delict permanent, a luptat ani de-a rândul Uniunea Ziariștilor. [...]