Părintele Haralambos Papadopoulos reușește în cartea sa Când traumele se prefac în minuni să ne atragă atenția asupra relației pe care Dumnezeu o întemeiază cu fiecare dintre noi. Încercările prin care trecem pot fi transformate în prilejuri binecuvântate spre a ne afla calea proprie și spre a ne deschide, depășindu-ne problemele și traumele, către adâncul vieții duhovnicești.
* * *
„E o taină minunată și măreață să vezi oameni bolnavi sufletește care viețuiesc în lumină, optimism și frumusețe. Trăiesc, luptă, visează, creează, râd, îi luminează și pe ceilalți. Când afli despre viața acestor oameni, nu poți spune decât: «Slavă Ție, Dumnezeule!». Cum atâtea traume și răni, refulări și trădări, chinuri și eșecuri au devenit cu toate lumină? Cum au devenit sfințenie și Rai? Aceasta e o minune. Este Dumnezeu Însuși, Care trăiește în noi.”
„Harul lui Hristos și al Sfântului Duh vine înăuntrul nostru și face din fisurile traumatice intrări prin care să pătrundă lumina. Pogorârea din minte în locașul inimii risipește imaginile false despre noi înșine și ne descoperă cine suntem în realitate. Atunci percepem, prin har, că nu suntem cei ce trauma ne obligă să fim, ci ceva mai adânc: chipuri ale lui Dumnezeu, făpturi pline de suflarea și lumina Sa. Vom conștientiza că suntem ceva mai mult decât rănile noastre, că ne putem ridica deasupra traumelor.”
Pr. Haralambos Papadopoulos