O istorie magistrală care demonstrează că Iluminismul nu a fost o perioadă preocupată doar de rațiune, ci și de căutarea unor mijloace practice prin care să fim mai fericiți.

Una dintre perioadele formative ale istoriei Europei și chiar a lumii, Epoca Luminilor este sursa valorilor occidentale moderne și seculare: toleranță religioasă, libertate de gândire, libertate de scriere și a presei, argumente raționale, coroborate de dovezi. Dar, dacă așa stau lucrurile, de ce, la peste 300 de ani de la începutul lui, Iluminismul este atât de greșit înțeles ca expresie a unei rațiuni lipsite de suflet? Răspunsul pe care îl căutăm ar putea fi acela că, într-o măsură foarte mare, am acceptat descrierile Iluminismului provenite de la inamicii lui conservatori, anume că Epoca Luminilor a implicat cu necesitate ostilitate față de religie sau că a susținut o piață liberă fără limite ori că aceasta era „cea mai bună dintre lumile posibile“. Ritchie Robertson se întoarce în lungul secol al XVIII -lea, de la aproximativ 1680 până la 1790, pentru a descoperi cu adevărat această perioadă mult discutată.

În demersul său, Robertson apelează la texte originale ale epocii pentru a dovedi că, mai presus de toate, Iluminismul s-a concentrat pe sporirea fericirii umane – în această viață, nu în Viața de Apoi – prin promovarea cercetării științifice și a argumentelor raționale. Făcând acest lucru, Robertson consemnează campaniile purtate de figuri ale Iluminismului împotriva unor rele precum pedeapsa capitală, tortura, sclavia sau procesele împotriva vrăjitoarelor, apelând la experiențele unor figuri importante, precum Voltaire sau Diderot, pe lângă cele ale oamenilor obișnuiți care au trăit în acele timpuri extraordinare.

În 1784, răspunzând la întrebarea „Ce este Iluminismul?“, Kant i-a încurajat pe bărbați și pe femei să aibă, mai presus de orice, „curajul de a-și folosi propriul intelect“. Robertson arată cum au făcut acest lucru gânditorii luminați, căutând o înțelegere completă a umanității în care rațiunea să fie echilibrată de emoție și de sensibilitate. Bazându-se pe texte de filosofie, de teologie, de istoriografie și de literatură scrise în cele mai importante limbi europene, Iluminismul este o lecție de maestru despre istoria epocii de bază a modernității, care se adresează atât iubitorilor de istorie, cât și celor pasionați de filosofie, de cultură și de dezvoltarea intelectuală a societății umane.

„O vastă cercetare a operelor filosofilor și ale ideologilor, printre care și Thomas Jefferson, Voltaire și Immanuel Kant, și o interpretare avizată a artei și a literaturii epocii, inclusiv a romanului melodramatic care a sensibilizat un continent întreg, Clarissa de Samuel Richardson. Grație scrisului elegant al lui Robertson și a analizei sale lucide, această operă impresionantă prin erudiție și întindere, servește ca o introducere stimulantă și accesibilă într-o perioadă de cumpănă a dezvoltării intelectuale a Occidentului.“ Publishers Weekly

„Domnul Robertson este un scriitor splendid, incredibil de erudit în ce privește literatura europeană și înzestrat cu talentul de a ne lărgi percepția asupra oamenilor Luminilor... Robertson, înarmat cu o cunoaștere vastă a literaturii Iluminismului, a surprins tonul și spiritul acestui mileniu.“ Wall Street Journal

„Robertson extinde concepția asupra Iluminismului de la subiectele cunoscute precum revoluția științifică pentru a include diverse aspecte ale societății, de la administrația publică la maniere. Acesta creionează portretul nu doar al filosofilor cunoscuți, ci și al multor funcționari de stat, din Philadelphia până la Sankt-Petersburg, care au oferit o formă practică a ideilor iluministe. Pentru Robertson, această perioadă este, în final, «o epocă a sentimentului, a simpatiei și a sensibilității», al cărei scop era fericirea umană în această viață.“ The New Yorker