Şcoala de la Frankfurt se studiază în universităţile şi institutele de ştiinţe sociale de referinţă de pe glob. Scrierile semnate de Horkheimer, Adorno, Marcuse, Fromm, Pollock, Benjamin, Neumann, Habermas au explorat lumea într-o manieră proprie şi profundă şi au elaborat concepte şi teoreme noi, ce nu pot fi ocolite de cel care doreşte cunoaştere. Pariul fundamental al Şcolii – libertatea inalienabilă şi drepturile imprescriptibile ale fiinţei umane sunt condiţie sine qua non a unei vieţi demne de om – i-a întreţinut vigoarea. Critica, inclusiv față de sine, a alimentat creativitatea și vigoarea unei școli care împlinește un secol de la formare. Parcurgerea scrierilor Școlii de la Frankfurt este un bun indicator al gradului de rafinare a interogaţiilor dintr-o cultură. Să intri în atingere cu incomodele întrebări pe care le pune, să examinezi răspunsurile, să le adopţi sau să le critici şi să înveţi din analizele lor rămâne profitabil. Poziţia generală a Şcolii de la Frankfurt în constelaţia ideologică a ultimului secol este aceea a unui liberalism periclitat, a unui „liberalism în situaţie de graniţă”, concentrat asupra lămuririi destinului individului în istoria contemporană. Acesta a fost abordat cu mijloacele unei culturi mereu aduse la zi, temeinic stăpânite şi inovative. Ţinta Şcolii de la Frankfurt nu a fost urmarea unei tradiţii de gândire consacrate. Şcoala nu a fost niciodată simplu epigon. Ţinta ei supremă a fost lămurirea asupra vieţii trăite de oameni elaborând o filosofie nouă. Andrei Marga