[...] Dificultatea fabricanților este de a „stabiliza” aceste produse fără a le distruge principiile de viață; se poate ajunge la aceasta printr-o lentă uscare a lor, apoi prin punerea acestor pudre sub formă de comprimate sau capsule, sau prin mijlocul liofilizării. Punerea acestora, sub formă de lichide, în sticle sau sub aer neutru (azot) este un alt procedeu.

N.B. (1) – Energia vitală poate, de asemenea, să intre prin urechi (muzicoterapie). Anumite arii sunt plăcute prin ritmul lor sau muzicalitatea lor. S-a crezut mult timp că au un simplu efect de relaxare. Cu siguranță, există și un asemenea efect, dar, pe de altă parte, există și fenomenul de „reîncărcare energetică” prin sunetele care excită nervul acustic și care sunt transportatorii biotonilor. Zgomotele disonante, dimpotrivă, epuizează.

Muzica frumoasă, cea care trezește în noi o întreagă imaginațiune de vis, curăță aura, purificând corpul mental, care o domină. Se știe că toate gândurile josnice de egoism, de invidie, de gelozie, de ură, întunecă culorile aurei.

N.B. (2) – Ochii și lumina solară (culorile) sunt la rândul lor locuri de pătrundere a energiei vitale. Putem trăi cu parfumuri (nas), cu muzică (urechi), cu lumină (ochi). Au fost realizate experiențe de post negru (fără a mânca și a bea), în condiții perfecte, ce reuneau cei trei factori; și au fost foarte concludente. (Vezi orgile, vitraliile și tămâia din biserici.)

N.B. (3) – În fine, somnul este o altă modalitate de a ne hrăni cu energie vitală fără a trece prin ciclul alimentar. Dar somnul trebuie să fie natural și profund. În decursul somnului, dublul nostru auric se desprinde de corpul fizic și planează deasupra acestuia (rămânând legat de acesta printr-un cordon de substanță plastică).

Aura, în cursul somnului, se curăță într-un mod foarte rapid de toate murdăriile ei.

Cu toate acestea somnul artificial obținut cu droguri nu produce acest efect de evadare și de purificare.

În aceste cazuri, aura nu se desprinde decât parțial de corpul fizic, care nu se curăță deloc, de unde impresia de stare generală de rău, de indispoziție sau de amețeală pe care o au cei care dorm de obicei doar cu somnifere. Ei se otrăvesc cu propriul lor remediu și pe deasupra cu murdăriile „neevacuate” din aura lor.

1. A treia regulă:

Evitarea risipei nechibzuite de energie vitală acumulată în organism.

1. Aceasta este regula economiei.

Am văzut că glandele endocrine și substanța albă a sistemului nervos sunt „acumulatorii” unde se stochează energia vitală sub formă de hormoni și de influx nervos.

1. Această energie neuro-hormonală servește pentru întreaga funcționare a corpului. Pe plan visceral, ea asigură, în principal, prin mecanismul simpaticilor (ortosimpatic și parasimpatic), contracțiile și secrețiile organelor de deasupra sau de dedesubtul diafragmei; ea condiționează, în particular, actele fiziologice ale digestiei. Pe plan muscular, această aceeași energie, canalizată de nervii sistemului nervos central (măduva spinării și cordoanele rahidiene) permite fibrelor striate să se contracte și să deplaseze segmentele osoase, de unde va rezulta mișcarea.

În fine, pe plan psihic, energia va anima cortexul (creierul gânditor), unde ea contribuie la fenomenul de ideație (gândire).

1. În mare, în corp există, deci, o sursă unică de energie vitală, pusă la dispoziția a 3 centre principale de activitate: al digestiei, al mușchilor și al ideației.

Când, din diferite cauze, aceste centre de activitate organică lucrează în exces, se produce un mare consum de energie.

Digestiile lungi, oboseala fizică intensă, grijile continue sunt, din acest motiv, o sursă de risipă de energie vitală. Oboseala fizică intensă din epoca noastră de progres mecanic, în care motorul a înlocuit în mare parte munca musculară, nu prea mai contează, decât pentru sportivii de înalt nivel ai sportului de performanță care, pentru a-și depăși oboseala, iau stimulanți sau „se dopează” (doping = acțiunea de a se dopa, de a lua stimulanți).

Astenia, prin exces de efort fizic este, deci, destul de rară. Dar cea produsă de indigestii permanente și de stările de oboseală continuă ca urmare a preocupărilor mentale sunt la ordinea zilei.

1. Digestiile dificile, prea lungi, dacă nu chiar imposibile, sunt una dintre sursele cele mai importante de risipă de energie vitală.

Alimentația anti-specifică și denaturată, pe bază de cărnuri și amidon, de corpi grași și mai ales de mâncăruri gătite și amestecate, însoțite de vin, alcool și tutun, face ca indivizii să fie într-o stare continuă de indigestie. Adesea sunt necesare 5-6 ore de muncă pentru a asigura transformarea și progresia „magmei stomacale”; iar restul se derulează în continuare. Lunga stagnare în intestinul subțire, constipația încăpățânată, întârziere importantă (câteodată de câteva zile) în eliminarea scaunului. Pe plan experimental am văzut la anumiți subiecți – cu toate acestea neconstipați – întârzieri de 8 zile după administrarea unei mese colorate de control (sfeclă roșie), ceea ce arată câte putrefacții și fermentații se pot produce în decursul acestor retenții, și cheltuielile suplimentare de energie neuro-endocrină necesare pentru a le combate.

De altfel, marea parte a bolilor noastre iau naștere la acest nivel al tubului digestiv sub formă de deșeuri și reziduuri metabolice, mai mult sau mai puțin normale, numite cleiuri și cristale, care, dacă sunt în exces trebuie evacuate cu ocazia furtunilor neuro-hormonale prin emonctoriile (piele, plămâni, rinichi, intestin) prevăzute în acest scop. Aceste furtuni dirijează, bineînțeles, tulburările reacționale de auto-apărare (pseudo-boli), dar pentru a se realiza, ele necesită o sumă considerabilă de energie, supliment inevitabil de cheltuială.

N.B. Există la nivel organic și alte surse de risipă, pe lângă funcția digestivă și cea de eliminare emonctorială. Ele sunt mai puțin constante, dar trebuie totuși să le semnalăm: este vorba, în particular, de excesele sexuale și de viața nocturnă (muncă sau distracție).

Orice individ în stare de astenie trebuie, deci, să facă ordine în cheltuielile neuro-hormonale prin reglarea digestiilor și facilitarea funcționării emonctoriilor sale, prin controlarea raporturilor sexuale și a stilului său de viață. Dacă nu face nimic pe aceste planuri, nimic nu va putea vreodată să-i redea plinul de energie.

1. Totuși, mai există o altă sursă de risipire a energiei, pe care trebuie să o dominăm: este vorba despre enervarea intelectuală. Grijile, emoțiile repetate, preocupările constante provocate de viața profesională care antrenează o stare continuă de tensiune psihică în zona mentalului inferior: cea a atenției și memoriei, regiune hipofizară prin excelență. La acest nivel, omul nu creează, nu-și pune în mișcare inteligența, nici măcar nu mai gândește, ci funcționează ca o mașină. A devenit o rotiță a unui întreg sistem social, un fel de „robot” cu resorturi intelectuale reglate odată pentru totdeauna, care se declanșează la momentul prevăzut. Funcția mentală nu mai este decât o gamă de reflexe condiționate, dobândite prin dresajul educației familiale, sociale, profesionale etc...

Mentalul superior, centru al elaborărilor superioare ale imaginației creatoare, ale sintezei ideilor și ale intuiției, este în pană.

Din acest dezechilibru se naște un automatism (în gândirea curentă, în comportamentele mentale, în derularea curentului intelectual) care duce rapid la epuizarea corticală prin imposibilitatea de a alunga ideile dominante (idei fixe, care devin rapid obsesionale) antrenând în particular fenomenul insomniei.