Nu mai stiu cate carti a scris Paul Sarbu. Am primit de la el cateva, monumentale, si aflu ca mai are altele, in curs de aparitie. Nu e singurul care crede (stie?) ca gloriile vin doar de la Bucursti, ca cei aflati la margine... mai putin. Dar citesc bibliografiile lui Paul Sarbu si aflu ca despre el au scris, cu iubire, Fanus Neagu, Mircea Iorgulescu, ca a fost citit cu admitratie de Vasile Andru, ca s-au aflat alaturi de el, intr-o admirabila vecinatate, Marin Dopcea, Dan Silviu Boerescu, Constantin Novac, Ovidiu Dunareanu. Dintr-un itinerar biobibliografic de Ion Rosioru aflu ca multe dintre cartile lui Paul Sarbu (Noaptea cailor salbatici, Samka, Dincolo de lume, Vremea Choleopterelor) au avut doua-trei editii. Iar previziunile lui Fanus Neagu mi se par extraordinare:
„Delta Dunarii si-a gasit unul din marii visatori care stiu sa vorbeasca frumos. Ii daruiesc lui Paul Sarbu un pocal de vin din malul Brailei... Ma simt legat de el prin cuvinte, ape albastre, departari bizantine, adica inchipuiri nepereche si leganarea in legernda” Si:
„Pe cat ma pricep eu in ale scrisului Paul Sarbu va fi un mare boier al prozei veacului ce vine.” Sunt randuri scrise in 1998, marele boier al prozei... traieste. Sau cum scrie Constanton Novac, odinioara lider de seama al Dobrogei literare:
„Paul Sarbu, captiv al grindului Letea, are sansa si meritul de a-si fi consolidat un topos al sau, usor identificabil, in spatiul literaturii noastre contemporane. Nu este vorba, deci, de o simpla sansa, (cu atat mai mult cu cat domnia-sa isi trage de aici o multime de servituti omenesti) aceea de a vietui in miezul Deltei, unice si irepetabile, ci si de capacitatea sa de si-o adjudeca intr-un chip singular si irepetabil”
Langa lumea imaginata (sau traita) de Paul Sarbu descoperim portrete admirabile ale confratilor scriitori care au fost alaturi de el... Dar si a „invatatorilor” care l-au ajutat sa fie... scriitor...
Azi Paul Sarbu e un boier al prozei noastre.