Bâlciul deșertăciunilor este un roman realist cu nuanțe satirice, care a apărut în Londra anilor 1848. El surprinde societatea aristocratică britanică a începutului de secol XIX, perioadă în care s-au desfășurat
Războaiele Napoleoniene. Povestea are aspectul unei scene de teatru de păpuși, care redă miniatural și ironic imaginea unei societăți caracterizate de ipocrizie, oportunism și vanitate; cu toate că personajele romanului ilustrează aceste trăsături, structura lor nu este, în esență, negativă. Ele se învârt, ca într-un carusel, în jurul dorinței de acumulare a bunurilor materiale, în jurul lăcomiei și al egoismului. Titlul surprinde alegoric aspectul de „bâlci (al deșertăciunilor)” al unei astfel de societăți.