Daca am urma diagnosticul oferit de Léo Freuler conform caruia, filosofic, secolul al XIX-lea – mai ales dupa 1850 – este marcat, in general, de tensiunea dintre filosofie si stiinta, am pu­tea adauga ca secolul XX – mai ales dupa Primul Razboi Mon­dial – este marcat de tensiunea dintre filosofie si isto­rie. În perioada de dupa razboi, „celalalt“ si „dincolo“ din filosofie erau elementele istorice esentiale care au schimbat in­tregul peisaj inte­lec­tual european.

Mai mult chiar: inlocuirea stiintei cu istoria a fost, in majoritatea cazurilor, angajata de o pozitie foarte critica fata de stiinta. Marea promisiune de eman­ci­pare venita prin rationalitatea stiintifica si progresul tehnic a provocat o reactie critica de mare amploare, care a ajuns sa contamineze si critica fata de ideea de progres in sine.

Energia spirituala, subsumand texte din prima perioada bergsoniana, este, astfel, o carte de trecere; contine o relatie speciala cu sti­inta, dar, cu toate acestea, anun­ta necesitatea de a include isto­ria si cultura in centrul gan­dirii stiintifice-filo­sofice. Cu alte cuvinte, Bergson ne da posi­bi­­litatea de a gandi dimen­si­unea practicii (cultura, istorie, mora­litate, societate, antropo­logie), por­nind de la un referential bazat pe investigatiile asupra naturii.

Lucian Pricop

Cuprins:

Cuvant inainte
I Constiinta si viata
II Sufletul si corpul
III „Fantomele celor vii” si „cercetarea psihica”
IV Visul
V Amintirea prezentului si falsa recunoastere
VI Efortul intelectual
VII Creierul si gandirea: o iluzie filosofica