“Nu vreau să plâng, ea nu ar fi vrut să mă vadă astfel. Îngenuncheat, distrus, departe de femeia care mai ieri îmi spunea că mă iubește. Sunt în aceeași încăpere cu ea, și totuși am impresia că suntem în două lumi diferite. Oare în lumea ei mai sunt prezent? Aș vrea să urlu tare și să îi spun că în oricare dintre lumile din acest Univers, dacă ele există, ea este prezentă în fiecare celulă a ființei mele. Unde ești Angeline?”

“Totul se întunecă în jurul meu, încerc să mă mișc dar nu pot, și apoi simt cum ,,El’’ se apleacă asupra mea. Nu îi văd chipul, dar știu că e o prezență rea. Încerc să închid ochii și nu pot, încerc să urlu la el să plece, dar vocea nu mă ascultă, buzele îmi rămân nemișcate.”

În tot acest haos, printre amintiri, își face loc prezența unui bărbat pe care îl visează. Nu e soțul ei, nu îi poate vedea chipul, dar știe că sufletul ei îl recunoaște. Iluzie? Real?

Totul pare un puzzle, a cărui rezolvare, nici Angeline nu o poate intui.

“Personaje suspecte, o poveste plină de suspans. Mintea îți joacă feste și te întrebi dacă este real, vis sau ceva malefic își pune amprenta.

Un thriller psihologic bun, cu răsturnări de situație, iluzii, frici și limite pe care personajul principal încearcă să le depășească, să își găsească normalitatea în toată nebunia creată.” – Literatura pe tocuri

“Cum ar fi să nu știi cine ești? Să nu știi ce ai simțit înainte de ziua prezentă? Pe cine ai iubit și pe cine ai urât? De cine ți-a fost frică și la cine fugeai ca să te simți protejat?

Romanul este un semn de întrebare continuu. Este un thriller psihologic ce-ți pune răbdarea la încercare.” – Rodica Mijaiche