Liliecii sabatului si “comedia pedagogica” :
Paul Sarbu are o memorie si un Dumnezeu. Adica are temeiul celui ce vaneaza o carte mare.
Conformitatea cu viata vine de la memorie, simbolizarea vine de la Dumnezeu.
Un roman care incepe cu un cataclism si se termina cu o manastire. Intrezarim aici si un sens soteriologic, care sporeste valoarea cartii.”

E o parodie a dascalilor, o vasta si inepuizabila radiografie in cheie pamfletara sau un roman satiric despre intelectualii care se abat flagrant de la cea mai nobila profesie din lume.
Urmasii de trista legitimitate ai Domnului Vucea il coplesesc numeric si caracterial si-l depasesc neinchipuit de mult, personajul lui Delavrancea fiind, prin comparatie, un biet si chiar simpatic mielusel!