Lui Luttwak i s-a recunoscut o calitate, anume de a fi adus în prim plan conceptul de mare strategie în cadrul relaţiilor internaţionale, fiind în continuarea perspectivei realiste folosite de Walter Lippmann. După apariţia cărţii, Luttwak se va concentra pe descrierea marii strategii a Imperiului Bizantin şi ulterior a Chinei. Marea strategie a Imperiului Roman Din secolul I e.n. până în secolul III e.n. reprezintă un moment de continuitate în evoluţia relaţiilor internaţionale dar totodată un moment de ruptură, inaugurând o nouă linie de gândire a studiilor strategice.

Ideea de bază a acestei cărţi este că Imperiul Roman avea integrat în mod instinctiv o componentă de strategie în cultura sa care a permis menţinerea unei continuităţi de la un regim la altul, avea de asemenea capacitatea de a schimba conţinutul conceptului de strategie pentru a se adapta la împrejurări, precum şi capacitatea de a aplica acest concept în raportarea la terţi.