Mira e o fetiță de 10 ani răsfățată și capricioasă, obișnuită să i se îndeplinească orice dorință. Și, în ciuda faptului că numele ei înseamnă „pace“, la începutul istorioarei nu e deloc pace în lumea Mirei, fiindcă fetița nu e niciodată mulțumită de ceea ce are, iar comportamentul ei le produce multă tristețe părinților, care-și doresc s-o vadă fericită. Însă totul se schimbă după ce Oscar – ursulețul de pluș pe care îl primește în dar – o ajută să descopere care sunt lucrurile cu adevărat prețioase din viața ei.

Povestea Mirei sau magica superputere numită apreciere

În vremea în care oamenii se încălzeau la focul din vatră, cei binecuvântați cu darul vorbirii plăteau de multe ori generozitatea gazdei cu o poveste și erau bine primiți. Povestea conta, mai ales dacă venea de departe, de pe tărâmuri neatinse încă. Am citit cât am putut, pentru că am iubit cuvântul scris. Am crescut citind povești. Datorită lor am învățat enorm. De la cuvinte noi, al căror sens îl descopeream fascinată, până la lecții cu adevărat valoroase, care m-au ajutat să devin omul care sunt astăzi. Țin minte că nu-mi puteam imagina o lume fără povești. Citeam pe nerăsuflate tot ce-mi cădea în mână. Pentru mine povestea trebuie să aibă sens, să atingă, să ofere, să stârnească, să propună, să tulbure, să ajute, să-mi deschidă o ușă spre o lume magică.

Sunt oameni care se nasc pentru a spune povești. Mulți autori, atunci când scriu, se regăsesc înăuntrul concepției poveștii, trăgându-și forța din exercițiul limbii, punând emoții în cuvinte. Emoția este cea care ajută cititorul să traverseze curios și entuziast povestea. De aceea este importantă experiența personală pentru un scriitor, nu numai imaginația. Scrierea poveștilor pentru copii presupune crearea unui univers captivant și accesibil, adaptat vârstei și nivelului de înțelegere al copiilor. Este important să se utilizeze un limbaj simplu și clar, să se dezvolte personaje interesante și să se construiască o poveste coerent, fără să fie uitată morala, care poate ajuta copiii să înțeleagă diferența dintre bine și rău.

Ai nevoie de imaginație și creativitate ca să poți crea un univers magic și detaliat, plin de personaje. Cu un limbaj simplu, dar plăcut și ilustrații colorate și fermecătoare, povestea poate dezvălui un univers aparte, în care binele triumfă, iar valorile fundamentale sunt salvate. La fiecare pas, citind cartea Roxanei Mihalcea, am simțit curiozitate, tulburare, încântare, am descoperit un limbaj clar, un ritm susținut care nu m-a lăsat să mă pierd în jungla cuvintelor. Cei care vor citi „Mira și povestea unui cadou neașteptat” se vor îndrăgosti de ursulețul magic care călăuzește pașii Mirei și o învață despre fragilitate, despre forța iubirii, despre bucuria de a învăța, despre vibrația specială a prieteniei și magica superputere numită apreciere. Aprecierea pentru ceea ce ai, pentru ceea ce primești, pentru ceea ce contează cu adevărat. Roxana Mihalcea a înțeles că trebuie să lase mișcarea și aventura să zburde în povestea ei pentru a capta atenția copiilor și o felicit pentru acest lucru. I-a reușit de minune.

Am citit pe nerăsuflate. M-au cucerit personajele, iar creativitatea în construirea lor este crucială. M-au atras ilustrațiile semnate de Cristina Dan, iar legătura dintre autor și ilustrator este esențială. Roxana Mihalcea este mamă și are o înțelegere profundă a nevoilor, intereselor și emoțiilor unui copil. În cele din urmă, succesul unui scriitor depinde de capacitatea sa de a se conecta cu cititorii săi mici și de a le oferi o experiență memorabilă și valoroasă prin cărțile sale. Este ceea ce Roxana Mihalcea demonstrează din plin în această minunată carte de povești. O rog să continue, să nu se oprească aici, pentru că are mână sigură, inspirație și har. Mira merită mai multe aventuri. La fel și ursulețul ei magic. (Loreta Popa)