Radu Albala (1924-1994) a fost traducator, critic si istoric literar, prozator. Licentiat in Drept si Litere, a profesat mai intai ca avocat, iar in 1948, la schimbarea regimului, a fost eliminat din barou, devenind functionar la Biblioteca Academiei, apoi redactor.
S-a afirmat ca istoric literar cu volumul Antim Ivireanul si vremea lui (1962), care evoca anii de la sfarşitul secolului al XVII-lea şi inceputul secolului al XVIII-lea. Documentarea minutioasa din textele cronicarilor, precum si din alte izvoare atestate este invaluita intr-o unda de evocare si fictiune, Albala reconstituind intr-un stil personal, viu o epoca scurta, dar semnificativa pentru trecutul zbuciumat al patriei noastre.
Antim Ivireanul apare ca o personalitate puternica si plina de dramatism, autorul consacrandu-l drept unul dintre vrednicii inaintaşi ai culturii romaneşti. Felul in care a ştiut sa vada suferinţele poporului roman si sa inţeleaga aspiraţiile inaintate ale timpului sau, precum si darzenia cu care aprigul mitropolit a cutezat sa dea in vileag corupţia clasei stapanitoare şi vicisitudinile jugului otoman se inscriu in viziunea clara a omului de stat intr-un moment de rascruce al istoriei Europei.
Emoţionanta evocare a luminoasei personalitaţi a lui Antim Ivireanul, imbinata cu o temeinica documentare, face lectura volumului pe cat de instructiva, pe atat de atragatoare.