Dr. Virgil Ciobanu, ale carui memorii vieneze, parte dintr-un text mai amplu, se publica acum, a fost fratele mai varstnic al bunicului meu, Pompiliu. Il chema si Haralampiu, prenume pe care nu-l accepta decat in familie, unde i se spunea uneori Lampi, pentru mine fiind intotdeauna uica Lampi, cum insusi se iscalea, cu umor, in scrisorile pe care mi le adresa ori pe cartile daruite mie cu dedicatie. Cleric, medic, profesor, sociabil, comunicativ si mobil, cu un neobosit apetit de cunoastere si cu un salutar simt al umorului, a fost o personalitate pregnanta si reprezentativa pentru intelectualitatea central-europeana formata in ambianta acelei Epoci Belle, de maxima exultanta a Imperiului.