Ai pus vreodata mult suflet in ceva, te-ai rugat in privinta acelui lucru, ai lucrat plin de entuziasm pentru ca erai sigur ca aceasta era voia lui Dumnezeu, dar in cele din urma ai vazut ca totul se „impotmolesti“?
Apostolul Pavel a avut si el promisiunea ca Dumnezeu avea sa-i crute viata, lui si tuturor celor ce erau cu el pe o corabie ce strabatea Marea Adriatica. El i-a imbarbatat pe ostasi si pe tovarasii lui de calatorie, dar a tinut sa specifice si ca: „Totusi, ne vom impotmoli pe o insula“ (Fapte 27:26, NIV).
Ar parea ca Dumnezeul care promite sa crute intregul echipaj de pe vas ar fi putut sa „faca bine treaba“, sa salveze corabia si sa ii crute de rusinea de a ajunge pe uscat „unii pe scanduri, iar altii pe franturi de corabie“ Adevarul este ca nu a ales sa procedeze asa, si nici pe noi nu ne cruta intotdeauna.
Faptul ca te impotmolesti pe cate-o insula nu constituie sfarsitul lumii, ci face ca lumea sa para mai putin atragatoare. Poate chiar sa fie raspunsul lui Dumnezeu la: „nu ne duce in ispita“. Nu intotdeauna „ajungem“ la telurile noastre asa cum speram, insa Dumnezeu ne duce acolo in felul Sau.
Imbarbateaza-te cu aceste dovezi ale suveranitatii pline de dragoste a lui Dumnezeu, care ne-a rascumparat pentru Sine. Armonia promisiunilor lui Dumnezeu – iti va alina si intari sufletul.