Regruparea entitatilor economice si fuziunile au avut si continua sa aiba un impact asupra economiei in multe moduri. Fuziunile consolideaza doua sau mai multe entitati puternice, eliminand in acelasi timp societatile slabe. Regruparea impune retehnologizarea resurselor companiilor, in timp ce fuziunea companiilor actioneaza cu scopul de a crea noi entitati mai profitabile, raspunzand la conditiile de afaceri in schimbare. Fuziunile ofera, de asemenea, oportunitati de combinare a intreprinderilor bazate pe sinergii, asigurand in acelasi timp prilejul favorabil de diversificare a portofoliilor de investitii.
Managerii interni ai firmelor care fuzioneaza informeaza ca numai 56% din achizitiile lor pot fi considerate de succes pentru indeplinirea obiectivelor initiale stabilite pentru acestea. Intre timp, directorii firmelor-tinta se confrunta cu un stres acumulativ considerabil si, in medie, aproape 70% se indeparteaza in cei cinci ani de la finalizare2. Fenomenul complex pe care il reprezinta regruparile si fuziunile a atras atentia asupra interesului si cercetarii pentru o gama larga de discipline care cuprinde aspectele financiare, strategice, comporta-mentale, operationale si interculturale ale acestei provocari cu risc ridicat.
