„Pedepsit” de memorie, cum – spăşit – recunoştea, Ştefan Mitroi poartă în suflet „cerul de-acasă”. Iar cărţile sale, indiferent de gen (poezie, proză, dramaturgie), deapănă „povestea sufletului”, dezvăluind un incurabil visător. Un povestaş, aşadar, ludic, enigmatic, poematic, fantasmatic, închegând o sagă teleormăneană despre o lume apusă, vie totuşi, reînviată, împinsă spre orizontul fabulosului sub cupola realismului magic.

Adrian Dinu RACHIERU