Deşi invizibil şi mut, parfumul se înscrie pe piele ca semn şi o transformă într-o pagină al cărei text invită la o lectură intimă – sau publică, atunci când textul este unul publicitar. Menţinut viu şi activ de respiraţia autorului şi a cititorilor săi, suflul parfumului reanimă pagina într-un frecuş piele pe piele – o piele supraîncălzită, care face să se evapore mai uşor esenţele naturale şi cele artificiale şi dinamizează circuitul economic. Iar odată cu el, şi lecturile olfactive ale pielii pe care le-am început mai mult în joacă şi din pură curiozitate, pornind de la text pentru a ajunge la trup – şi invers.

Ce ţine Phaidros sub mantie, care sunt avatarurile panterei parfumate, cum se înscriu olfactiv şi vizual boala şi moartea pe trup, cum e să mori „de dragoste rănită” şi sufocată de parfumuri, care este adevărul ultim pe care ni-1 şopteşte parfumul, ce este o semnătură olfactivă şi cum e să rămâi fără parfumul-semnătură, ce ne spune parfumul despre sex şi gen şi cum devine corpul o marfă parfumată, iată câteva microteme încapsulate în cuvinte-molecule şi o invitaţie la scratch & sniff (& read).