Dan Cristian IORDACHE a publicat până în prezent mai multe volume, toate de bună calitate, dar la deplina maturitate artistică (dacă aşa ceva există cu adevărat) a ajuns prin Scrisori către Saraswati (2021), o carte care m-a impresionat mult prin substratul ei oriental şi prin expresia rafinată şi memorabilă. Din unele puncte de vedere, Om Flip e o continuare şi o amplificare a cărţii menţionate, cu toate că titlul ne trimite cu gândul spre altă arie tematică. Cartea îşi conţine şi îşi impune propria poetică şi, totodată, propriul model de funcţionare. Sundaranana (arta de a trăi) nu e un simplu refren, ci o adevărată mantră ce aduce sacralizare actului scrierii aflat în coabitare cu cel al fiinţării.

Ceea ce impresionează în cel mai înalt grad în poezia lui Dan Cristian Iordache este modul aproape impersonal în care vorbeşte despre sine şi despre avatarurile sale. Registrul înalt şi cel minimalist reuşesc să coabiteze în poezia sa tocmai din acest motiv. Temele covârşitoare sunt tratate fără o implicare pătimaşă, poetul încercând să funcţioneze ca un filtru curat pentru o realitate fatalmente impură. Această carte-poem este o construcţie solidă şi cursivă. Ea mărturiseşte ceva despre om, în încercarea acestuia de a-şi depăşi condiţia şi de a deveni un aum, dar, la baza oricărei construcţii, a oricărei temelii se află de fapt „om flip”.

Şerban AXINTE