Solozofia este arta de a te simți complet și de a te bucura singur de viață. Este important să facem diferența între a fi solozof și a fi singuratic. În viața de zi cu zi, o persoană solitară nu are nevoie de prieteni sau parteneri și nu se bucură de compania lor. Singuraticilor nu le place să împărtășească interese, hobby-uri și gusturi cu restul semenilor. Întotdeauna caută spații și locuri izolate, iar simpla prezență a altei persoane îi nemulțumește sau îi enervează. Un solozof, însă, este cel căruia îi face plăcere să aibă companie. Are relații sănătoase și își împărtășește preocupările, curiozitățile și glumele cu cei dragi. Știe să se asculte pe sine. Se cunoaște bine și este conștient de ceea ce are nevoie în orice moment. Astfel, își caută propriul spațiu și timp, respectându-se și îngrijindu-se cu bunătate și afecțiune. A fi singur este diferit de a te simți singur. În nenumărate ocazii te simți singur, în ciuda faptului că ești înconjurat de oameni. Uneori, poate chiar simți nevoia să părăsești acel loc, pentru că, în interior, simți un disconfort greu de definit. Prin solozofie te vei bucura de tine în moduri în care nu credeai că ai putea și în situații pe care nu ți le-ai fi imaginat niciodată.

„Solozofia nu se referă la a fi individualist sau solitar, nici măcar la a trăi separat de alții sau independent de ei. Poate părea paradoxal, dar solozofia încearcă să îți îmbunătățească relațiile cu ceilalți: să te simți mai bine cu tine însuți, în timpul și spațiile care presupun relații și obiceiuri ce pot fi împărtășite cu ceilalți.” (Nika Vázquez Seguí)

Nika Vázquez Seguí se axează pe ceea ce înseamnă cu adevărat să fii singur, așa cum scria Blaise Pascal în „Cugetări”: „Toate problemele omului provin din incapacitatea lui de a sta singur pentru un timp într-o cameră.”

Autoarea vorbește despre a fi singur, despre trecerea de la starea de cuplu la acel timp intermediar de singurătate, despre singurătatea aleasă, ca în cazul unui divorț, sau de sfârșitul vieții. În calitate de psiholog cu experiență, Nika Vázquez Seguí conturează cartea astfel încât există o reală concentrare în a oferi direcții acelor oameni care trec prin aceste momente importante.

Înainte de a discuta despre restul relațiilor sociale, autoarea vorbește despre cum ne simțim atunci când suntem singuri, punându-ne la dispoziție întrebări și reflecții în acest sens pentru a putea analiza modul în care trăim singurătatea – prin gust, atingere, auz, vedere si miros.

Prietenii, familia și relațiile de la serviciu fac și ele parte din această analiză în care ne sunt oferite direcții solozofice. „Solozofia” ne subliniază cât de fundamental este să avem grădina noastră secretă și importanța de a nu renunța la propriile nevoi.