„În Absurdistan, când bate vântul, buzunarele sunt moriști, iar de plete se mândresc toți iobagii din filme, cu derogare. Stop cadru! Scena doi, dubla trei. Tot acolo, oamenii umblă normal – cine a mai pomenit?! –, nu cu susul în jos ca în cealaltă emisferă, iar rachiul se preface-n apă. Da, uneori, porcul zboară.

În anii ’70, John, aka Ringo, aka Jan Cornelius, a pășit peste granița Absurdistanului într-o mișcare ce mai spre Atlantic s-ar numi Spannung, «suspans»; la noi, o ascunsă calificare din nomenclatorul de meserii – «dincolo»; în fapt, o chestiune cotidiană de a descurca niznaiul – I can’t get no statisfaction.

O cafea «cu zaț, vă rog» la o terasă pariziană, în compania lui Hašek, Ionesco și Vișniec. Dar cum să bei din ceașcă cu incisivii lui Dracula?” (Alexandra Dumitrescu, redactor)