Creierul uman este optimizat pentru o viață de vânător-culegător. Astăzi trăim însă într-o lume radical diferită. Prin urmare, comitem sistematic greÈ™eli de gândire cu efecte catastrofale. Un studiu atent făcut asupra capcanelor gândirii È™i câteva răspunsuri la marile întrebări moderne.

De ce preferăm să avem o hartă, chiar È™i greÈ™ită • De ce eÈ™ti fie soluÈ›ia, fie problema • Ai grijă ce-È›i doreÈ™ti • Felicitări, ai câÈ™tigat la ruleta rusească • Mai puÈ›in înseamnă mai mult • Nu accepta băuturi oferite gratis • Dulci minciuni inofensive • Asasinează-È›i favoriÈ›ii • Controlezi mult mai puÈ›in decât îÈ›i închipui • Să nu-È›i plăteÈ™ti niciodată avocatul cu ora • Nu te agăța de lucruri • Calamitatea conformismului • Dacă auzi în spate ropot de copite, nu te aÈ™tepta să apară o zebră • Nu contează ce spui, ci cum spui • Mitul minÈ›ilor care gândesc la fel • Desenează tu È›inta în jurul săgeÈ›ii • Cum să profiÈ›i de neverosimil • Deosebirea dintre risc È™i incertitudine • La vânătoare de È›api ispășitori

CUM SĂ-I UȘUREZI PE OAMENI DE MILIOANELE LOR

Un fermier îndopa o gâscă. La început, pasărea era suspicioasă, întrebându-se „Ce se petrece aici? De ce-mi dă să mănânc atât?“ Timp de câteva săptămâni, omul a continuat să o hrănească în acelaÈ™i ritm, până când, într-un târziu, gâsca a început să prindă încredere. După două, trei luni, orătania era sigură că fermierul nu-i vrea decât binele. È™i fiecare zi în care primea mâncare din belÈ™ug îi confirma părerea. Pe deplin convinsă de generozitatea omului, păsării nu i-a venit să creadă când, înainte de Crăciun, fermierul a scos-o în ogradă È™i a tăiat-o. Gâsca a căzut victimă raÈ›ionamentului inductiv – tendinÈ›a de a trage concluzii generale pornind de la observaÈ›ii particulare. Filozoful David Hume a folosit această alegorie în secolul al optsprezecelea, pentru a atrage atenÈ›ia asupra riscurilor gândirii de tip inductiv. Dar nu numai gâÈ™tele riscă să-i cadă pradă.

Gândirea inductivă nu este totuÈ™i poarta către ruină; ba chiar se poate face avere pe seama ei, expediind câteva e-mailuri. Iată cum: redactaÈ›i două previziuni referitoare la piaÈ›a bursieră – una în care prognozaÈ›i că preÈ›urile vor creÈ™te în luna care urmează È™i cealaltă în care prevedeÈ›i o scădere în aceeaÈ™i perioadă. TrimiteÈ›i-o pe prima prin e-mail la 50 000 de persoane È™i pe cea de-a doua la alte 50 000. Să presupunem că după o lună indicii bursieri au scăzut. Acum puteÈ›i trimite două noi mesaje, de data aceasta numai celor 50 000 care au primit predicÈ›ia iniÈ›ială corectă È™i pe care îi împărÈ›iÈ›i în două grupuri: celor din primul grup le spuneÈ›i că preÈ›urile vor scădea luna următoare, iar celor din grupul al doilea, că vor creÈ™te. È™i continuaÈ›i în mod similar. După zece luni vă vor mai rămâne aproximativ o sută de persoane, cărora le-aÈ›i trimis prognoze impecabile. Din punctul lor de vedere, sunteÈ›i un geniu. AÈ›i dovedit că aveÈ›i cu adevărat capacități premonitorii. Unele dintre aceste persoane vor fi dispuse să vă încredinÈ›eze banii lor. LuaÈ›i-i È™i plecaÈ›i să începeÈ›i o viață nouă în Brazilia.

DE CE SUNT LENEȘE ECHIPELE

În 1913, studiind performanÈ›ele cailor, Maximilian Ringelmann, un inginer francez, a ajuns la concluzia că forÈ›a a două animale care trag o căruță nu este egală cu de două ori forÈ›a unuia singur. Surprins de acest rezultat, el È™i-a extins cercetările asupra oamenilor. A cerut unui grup de bărbaÈ›i să tragă o frânghie È™i a măsurat forÈ›a aplicată de fiecare dintre ei. În medie, dacă doi oameni trăgeau împreună, fiecare investea în activitate doar 93% din forÈ›a proprie; dacă trăgeau trei persoane, valoarea scădea la 85%, iar cu opt persoane se ajungea doar la 49%.

StiinÈ›a numeÈ™te acest fenomen trândăveală socială. El se manifestă atunci când performanÈ›a individuală nu este vizibilă în mod direct, ci se contopeÈ™te cu efortul de grup. Trândăveala socială se înregistrează în rândul canotorilor, dar nu în cursele de È™tafetă, fiindcă aici contribuÈ›iile individuale sunt uÈ™or de identificat. Comportamentul este unul raÈ›ional: de ce să-È›i investeÈ™ti întreaga energie, când È™i numai jumătate este suficientă – mai ales când această mică scurtcircuitare trece neremarcată? Simplu spus, trândăveala socială este o formă de triÈ™are de care cu toÈ›ii ne facem vinovaÈ›i, chiar dacă se manifestă inconÈ™tient, aÈ™a cum s-a întâmplat în cazul cailor lui Ringelmann.