Un alt necunoscut al culturii române, necunoscut cititorilor, dar și emines­cologilor ori francofonilor, a fost Petre Ciureanu. Un profesor și o activitate științifică interzise și, astfel, pierdute pentru cultura română.
Fost bursier al Școlii Române din Roma, italienist, alături de alți colegi care se perfecționaseră la Roma sau la Veneția, după 1948, Petre Ciureanu a rămas în Italia. Profesor de limba franceză la Universitatea din Genova, autor al mai multor volume despre scriitori francezi ori despre relația dintre literaturile franceze și italiene, traducător, Petre Ciureanu a trăit în exil nedespărțit nici de cultura română. O demonstrează acest volum dedicat integral lui Eminescu, scris în limba italiană (în 1946) și destinat, așadar, celor din patria de adopție.
Versiunea în limba română apare pentru prima dată acum, la 77 de ani de la ediția din Italia. Este meritul Editurii Aius și al traducătoarei Carmen Teodora Făgețeanu.

Mihaela Albu

În anii cincizeci ai secolului trecut, Ciureanu, după o ședere la Paris ca exilat din pământul devenit comunist, ajunsese la Genova și primise postul de profesor de Limba franceză la Facultatea de Economie. Mai târziu, a primit postul de profesor de Limba și literatura franceză la Facultatea de Litere. Urmam atunci al patrulea și ultimul an de studii. Îmi amintesc de lecțiile noului profesor refe­ritoare la un subiect destul de obscur asupra unor scriitori de la începutul secolului al XIX-lea din Franța. Faptul că era un exilat mi-a trezit nu doar interes, ci și simpatie. De aceea, am început să-l vizitez în afara orelor de curs, când mi-a vorbit despre trecutul său de tânăr român dintr-o familie onorabilă, despre anii triști ai exilului său parizian, despre cum și-a lăsat mama în patrie. Dar am vorbit, mai presus de toate, despre limba și cultura română...

George De Piaggi

Lăsăm de o parte studiile comparatistice privind culturile franceză, italiană și română ale lui Ciureanu, dar, cu siguranță, numele și opera sa nu vor fi uitate de învățați și marea sa activitate nu va putea fi ignorată. Chiar înainte de finalul vieții, îl găseai implicat într-un studiu, pentru anul 1994, despre François Quesnay, la trei sute de ani de la nașterea economistului.

Osvaldo Chiareno