Pentru ca lucrurile să se schimbe cu adevărat, trebuie să îndrăznim altruismul. Să avem curajul de a spune că altruismul veritabil există, că poate fi cultivat de fiecare dintre noi și că evoluția culturilor poate favoriza expansiunea lui. Să îndrăznim să învățăm altruismul în școli ca pe un mijloc prețios care permite copiilor să-și realizeze potențialul natural de bunăvoință și de cooperare. Să îndrăznim a afirma că economia nu se poate mulțumi cu glasul rațiunii și al interesului strict personal, că trebuie să asculte și să facă auzit glasul solicitudinii. Să îndrăznim să ținem cont de soarta generațiilor viitoare și să schimbăm felul în care exploatăm astăzi planeta, care mâine va fi a lor. Să îndrăznim, în sfârșit, să proclamăm ideea că altruismul nu este un lux, ci o necesitate.

Iubirea altruistă este cea mai bună garanție a unei vieți pline de sens, o viață în care aducem fericire altora și încercăm să le reducem suferințele, o viață pe care o putem privi cu un sentiment de satisfacție senină la apropierea morții.
Adevărata fericire este nedespărțită de altruism, fiindcă participă cu bunătate esențială și este însoțită de dorința profundă ca fiecare să se poată împlini în viață. Este o iubire întotdeauna disponibilă și izvorăște din simplitate, din seninătate, din forța imuabilă a unei inimi pline de bunătate. (MATTHIEU RICARD)

Matthieu Ricard vine dintr-o cultură științifică de vârf a lumii moderne franceze și se retrage pe platoul Tibetului, fascinat de gândirea și spiritualitatea budistă. Prin lucrarea de față ne aflăm în două ipostaze complet opuse: modernism cu un potențial care poate conduce la anarhie, cu extincția vieții pe Terra, și o spiritualitate tradițională în care omenirii i se oferă soluția ieșirii din impas și șansa supraviețuirii. Pledoaria lui Matthieu Ricard pentru altruism și compasiune își găsește nu doar un ecou benefic în relația interumană, ci și un suport științific în experiențele efectuate în laboratoarele moderne.

Să-l ascultăm acum, cât încă mai este vreme, cât încă timpul mai este al nostru! (DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN)

Cuprins

Prefață de Prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan

Introducere

I. Ce este altruismul?

1. Natura altruismului

2. Extinderea altruismului

3. Ce este empatia?

4. De la empatie la compasiune într-un laborator de neuroștiințe

5. Iubirea, emoție supremă

6. Împlinirea binelui dublu, al nostru și al celuilalt

II. Există altruism veritabil?

7. Altruismul interesat și reciprocitatea generalizată

8. Altruismul dezinteresat

9. Banalitatea binelui

10. Eroismul altruist

11. Altruismul necondiționat

12. Dincolo de simulacre, altruismul veritabil: o investigație experimentală

13. Argumente filosofice contra egoismului universal

III. Înflorirea altruismului

14. Altruismul în teoriile evoluției

15. Iubirea maternă, fundament al altruismului extins?

16. Evoluția culturilor

17. Comportamentele altruiste la animale

18. Altruismul la copii

19. Comportamentele prosociale

IV. Cultivarea altruismului

20. Putem să ne schimbăm?

21. Antrenamentul spiritului: ce spun științele cognitive

22. Cum să cultivăm altruismul: meditația asupra iubirii altruiste, compasiunea, bucuria și imparțialitatea

V. Forțele contrarii

23. Egocentrismul și cristalizarea ego-ului

24. Expansiunea individualismului și a narcisismului

25. Campionii egoismului

26. A resimți ură sau compasiune față de sine

27. Carențele empatiei

28. La originea violenței: devalorizarea celuilalt

29. Repulsia naturală de a ucide

30. Dezumanizarea celuilalt: masacre și genocide

31. A existat întotdeauna război?

32. Declinul violenței

33. Instrumentalizarea animalelor: o aberație morală

34. O retrospectivă: efectele creșterii industriale a animalelor și ale alimentației din carne asupra sărăciei, mediului și sănătății

35. Egoismul instituționalizat

VI. Să construim o societate mai altruistă

36. Virtuțile cooperării

37. O educație luminată

38. Combaterea inegalităților

39. Spre o economie altruistă

40. Simplitatea voluntară și fericită

41. Altruismul față de generațiile viitoare

42. O armonie durabilă

43. Angajament local, responsabilitate globală

Concluzie: Să îndrăznim altruismul