Expresia „apogeul Europei" din titlul prezentei sinteze se cuvine a fi inteleasa in mod nuantat. Ea nu priveste pur si simplu un nivel de crestere or de dezvoltare atins de Europa pe timpul secolului al XIX-lea. In fond, dezvoltarea societatii ori a statelor „bătrânului continent" din perioada interbelică sau, de câteva bune decenii, sub egida Uniunii Europene, s-a inregistrat la parametri de neimaginat pe timpul amintitului secol. Pe parcursul temporal 1815-1914, s-a aflat la apogeu expansiunea sau puterea Europei in lume. Este un adevar care ne-a intretinut starea de confort cognitiv si sufletesc pe măsura ce prezenta sinteza a capatat formă si continut. Timpului istoric de apogeu al Europei in lume i s-a asimilat si cel al emergentei României moderne. Am cautat sa demonstrăm, intâi, cum a căpatat cauza română anvergura europeana; apoi, care a fost valoarea istoricã a garantiei colective a puterilor europene asupra constituirii României; in fine, cât ori de ce s-a văzut angrenat Vechiul Regat, prin tratate si cutri de aliante, in originile Marelui Război. A fost un fel de a ne conecta, fie si retrospectiv, la istoria facerii patriei noastre moderne, cãreia, timp de patru decenii, cât am intreprins cercetari speciale asimilabile prezentei sinteze, i-am putut mângâia iluziile si intai certitudinile.