O carte care adună discursurile actorilor importanti ai istoriei unui popor este, de aceea, mai insemnata decât o simpla operã evocatoare, este o carte de invatatur si de îndrumare publicã a elitelor succesoare si a popoarelor prin generatile succesive. Cartea intocmita de dl. Petru N. Popescu, care selecteaza pentru cititor discursurile semnificative ale perioadelor premoderna si modernă din istoria românilor, are acest inteles.

Titlul cărtii ne ofera si indrumarul de lectura: Acte si discursuri politice celebre, cu subtitlul: Istoria redescoperita. Documente esentiale din istoria modernã a României. Tocmai enuntul acesta ar trebui lămurit mai intâi. Altfel spus, in ce sens putem conveni că este cuvenit clasificarea acestor discursuri in clasa documentelor esentiale ale istoriei unui popor, pe durata unei epoci intregi?

Lucrarea este foarte bine intomit tocmai pentru a oferi, prin cele 10 capitole, cadrele interpretative ale unei epoci, comprehensibilã in si prin discursurile politice celebre ale celor pe care puterea cuvântului i-a ridicat la rangul de „figuri reprezentative", cum ar spune C.D. Zeletin, pentru seria secular a istoriei moderne a României. Aceste discursuri compun materia vie a onomasiologiei etnoistorice a neamului românesc, findã in cuprinsul unui cronotop, ne spune aceasta stinta, se cauta intelesurile si deci numele adecvat pentru ceea ce popoarele au savârsit in istorie prin faptele lor de tot felul, la toate nivelurile manifestrii lor.

De aceea, cartea in care se cuprind discursurile epocilor cruciale, in care, altfel spus, se defineste more rethorico intelesurile istoriei, este o carte de invatatura pentru elitele de azi, care au astfel la indemână oglinda celor de ieri, adicã a celor care au facut România de azi, aflat la o primejdioas rascruce, find elitele de azi sunt pe cale sã piardã mostenirea celor ce, vreme de 100 de ani, au reusit sã implineasca marea opera istoriologica numit România modern. România dobândita cu pretul inevaluabil, de sânge, de traire, de infaptuire si de marturisire, sub sub amenintarea de a deveni România pierduta, România risipita. Statele se pot pierde, trile asijderea, pentru cã actorii zilei sunt repetenti la lectia faptei mari, a lucrrii jertfelnice, sacrificiale, a intelesului devenit nucleul de foc al mentalului colectiv, gratie operei lămuritoare a eposului eroic al epocilor trecute, datorat deopotriv poporului si elitelor lui „organice".