Primul Razboi Mondial a constituit evenimentul major al veacului al XX-lea. Odata cu el s-a prăbusit o lume veche, cladit incepând cu primele veacuri ale epocii medievale, si s-a născut o alt noua, mai buna, chiar dacă edificiul acesteia a fost afectat de imperfectiunea specifica oricrei lucruri omenesti. Cel putin in parte, popoarele incatusate de veacuri, in chingile unor imperii anacronice, si-au regsit libertatea si au pornit, fiecare, pe calea desavârsirii unittii lor nationale, intre frontierele etnice de mult conturate si delimitate ale batrânului continent european. Exceptie au făcut doar cele câteva popoare ale fostului Imperiu Tarist, care au schimbat regimul autocratic al impratului cu cel al dictaturii bolsevice, chiar dacã formal isi declarasera existenta independent si autonom fat de orice pol de putere. In Europa Central si de Rasrit au aprut, asadar, o serie de state noi, toate caracterizate de componenta lor national, care au cutat pe parcursul perioadei postbelice sa-si conserve achizitiile teritoriale dobndite in urma Complexului de pace de la Paris, prin aliante zonale puse sub obrocul garantiilor oferite de puterile invingätoare din tabra Antantei si apoi sub cel al Societatii Natiunilor. Au fost insa si nemultumiri si ele, dup cum era de asteptat, au alimentat spiritul revançard al popoarelor invinse, ale căror tari au suferit amputri teritoriale si sanctiuni financiare drastice. La erodarea noii constructii politice europene a contribuit decisiv, in decenile urmtoare, morfologia fluctuant a sferelor de dominatie pretinse de puterile mondiale ale momentului. Pas cu pas, Germania si-a revendicat si si-a obtinut bazinele economice pierdute; Italia a intrat pe fagasul pagubos al imperialismului; iar Uniunea Sovietica si-a propus sa refacã si sa largeasc zestrea teritorial mostenita de la defunctul Imperiu al Romanovilor. Deci se poate afirma astăzi că cel de-Al Doilea Räzboi Mondial n-a fost altceva decât o etap a primei conflagratii de nivel global, consumat intre anii 1914-1918.