„Crearea unei Românii Mari în 1918 a declanșat o ferventă dezbatere intelectuală privind definirea caracterului național și a direcției în care tânăra națiune‑stat trebuie să pornească. Tradiția și modernitatea au constituit cei doi poli ai dezbaterii. O simplă parcurgere a portretelor personalităților politice și culturale cuprinse în acest Album evidențiază diversitatea curentelor și atitudinilor din societatea românească interbelică. Este suficient a citi Memoriile lui Mircea Eliade pentru a te convinge de vitalitatea, diversitatea și sofisticarea vieții intelectuale, care l‑a făcut pe graficianul revistei „The New Yorker”, Saul Steinberg, născut în 1914 în România, să descrie Bucureștiul drept „o lume Art Deco, populată de bizantini”. Numeroasele cărți poștale de epocă cuprinse în Album ce înfățișează chipurile pitorești ale românilor de la orașe sau sate întăresc această contrastantă etichetă.

Apatia și resemnarea sunt trăsături remarcate la începutul secolului al XIX‑lea de călătorii străini în urma contactelor acestora cu românii, în timp ce câțiva filozofi români din secolul XX identificau fatalismul drept o altă caracteristică. În acest sens, sunt elocvente cărțile poștale editate în primele două decenii ale secolului XX cu ciobani doinind din fluier sau idilice imagini cu țărani realizate de A. Bellu. Pe de altă parte, puteam vedea în Album freamătul și dinamica orașelor în căutarea modernității.” (Dennis Deletant)