„Prin iubirea dureroasă, suntem ai lumii lui Dumnezeu. Prin luciditatea dureroasă, suntem ai nimănui, bieți străini ai ambelor lumi. «Nu-l poți deci iubi pe Dumnezeu decât privind crucea. Iar în ce îl privește pe aproapele, Christos a spus cine este aproapele față de care este poruncită iubirea. E acel trup gol, însângerat, fără suflare pe care îl zărești zăcând la marginea drumului. Ni se poruncește să iubim în primul rând nenorocirea, nenorocirea omului, nenorocirea lui Dumnezeu» (Simone Weil).”

(...)

„Admiri o persoană pentru calitățile sale, iubești o persoană atât pentru calitățile cât și pentru defectele sale. Prin sacrificarea criteriului analitic, iubirea e un act grandios-primitiv, de întemeiere.”

fragmente