Războiul din Ucraina intră în cel de-al treilea an calendaristic, a devenit realitate cotidiană pentru un continent râzgâiat de prea multă pace.
Ofensivele și contraofensivele se iau de la capăt, arme noi se scot din depozite, eșaloane de soldați se încolonează și mărșăluiesc, să fie la timp acolo, la întâlnirea cu gloria, generali tineri pregătesc ordinele de luptă, victoria e aproape.
Încă o dată și încă o dată…
Sigur, va veni un moment când totul se va încheia, se va semna, poate un acord, un armistițiu, un tratat, ceva, sala va fi plină de politicieni, de generali, de ziariști, poate și de reprezentanți ai societății civile, se va aplauda, se vor rosti discursuri, va fi un moment de liniște…
Atunci, poate, se va auzi o voce, puțin răgușită, sigur neliniștită:
– Pe Linia Frontului mai trăiește cineva? (Laurenţiu Sfinteş)