Epopeea navelor comerciale românești, aparținând Serviciului Maritim Român și unor armatori, în anii celui de-al Doilea Război Mondial și după conflagrație, nu a fost abordată detaliat în lucrările elaborate până în prezent. Pe baza izvoarelor istorice din țară, Marea Britanie, Israel, Comitetul Internațional al Crucii Roșii, presa românească, studii și lucrări din străinătate, aducem în atenția cititorilor informații inedite despre navele comerciale românești reținute și rechiziționate în baza unor decizii ale autorităților de la Washington și Londra, despre soarta marinarilor români internați în lagărele de prizonieri din India, Palestina, Egipt, Italia, Bermude și Marea Britanie. Relațiile dintre autoritățile de la București și cele de la Washington și Londra în perioada 1939-1959 sunt abordate din perspectiva acțiunii de reținere a navelor britanice aflate în sectorul românesc al Dunării, al reacției structurilor politice, economice, financiare și militare din Marea Britanie și SUA. Alături de pierderile înregistrate în Marea Neagră în anii războiului, navele rechiziționate în urma deciziilor adoptate la Washington, Londra și Moscova constituie ceea pe putem numi PRIMA PIERDERE A FLOTEI COMERCIALE ROMÂNEȘTI.