„Eu mi-am purtat crucea ca pe propria umbră,

Pe oriunde m-au dus pașii, fără crâcnire,

Zi de zi, secundă cu secundă,

Chiar și atunci când era mai grea decât credința însăși,

Mai ascuțită ca regretul ce mă împunge neîncetat în coaste,

Mai mare decât păcatul care mi-a urcat-o în spate.”