In Anul Centenarului Încoronării, editura Librex oferă publicului român o carte de excepție despre o personalitate unică: autobiografia Reginei Maria a României.

Ediția de față, aniversară, respectă întocmai varianta originală a jurnalului, cartea ”Povestea vieții mele” fiind grupată de către Regina Maria în patru părți.

Născută în 1875, în Eastwell Park, Marea Britanie, nepoată a Reginei Victoria și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Missy sau preafrumoasa făptură dumnezeiască Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, principesă de coroană și regină a României.

Volumul 3

Volumul al treilea al jurnalului Reginei Maria prezintă întâmplările ce au loc după nuntă și viața nouă pe care o începe la București, alături de Prințul Ferdinand. Maria consemna în jurnal, ani mai târziu: „De peste ani, îmi vine să-i întind o mână de ajutor acelei umbre blonde a făpturii mele. Parcă mă gândesc la o soră mai mică a mea, retrasă, foarte timidă şi tare prostuţă, în care nu mă recunosc deloc acum. Slabă, cu părul blond şi prea încreţit, cu ochi albaştri, un copil sincer, stângaci, modest, care căuta în alţii stabilitatea pe care nu o găsea în sine. Naivă, impulsivă, nepregătită să dea piept cu necazuri şi greutăţi, probabil arătam exact cum eram, o prostuţă inocentă, cu mintea plină de iluzii şi visuri.”

Pe parcursul cărții, Maria portretizează societatea Bucureșteană, prietenii săi, diverse călătorii în străinătate, nașterea copiilor, dar atinge și subiecte sensibile, cum ar fi momentele în care a fost aproape să-l piardă pe regele Ferdinand din pricina febrei tifoide.

Adaptarea Mariei la viața din România nu a fost una simplă și lină, restricțiile severe impuse celor doi soți aducându-i Mariei o profundă tristețe și un sentiment puternic de singurătate. Însă, pe parcursul anilor, Missy le-a câștigat inimile și încrederea, iar viața ei a început să devină din ce în ce mai plăcută.

Una dintre pasiunile despre care Maria povestește cu însuflețire și mândrie pe parcursul acestui volum este călăritul, pe care iubea să-l practice în special în pădurile Sinaiei: „Pentru mine, călăritul însemna sănătate, vigoare, plăcere şi, mai presus de toate, însemna libertate în afara zidurilor palatului şi contact cu natura. În şa, eram eliberată de lanţuri şi restricţii. Mă simţeam una cu pământul pe care galopam, una cu copacii, cu cerul, cu câmpiile şi cu cei care trudeau pe ele. Călărind, am învăţat să iubesc glia românească, am simţit bătăile inimii acestei ţări.”

Spiritul tânăr și jucăuș al lui Missy ne însoțește pe parcursul cărții și nu puține sunt momentele în care prințesa încalcă regulile sau adoptă o atitudine neconvențională: „Printre prietenii noştri mai apropiaţi şi devotaţi se număra un tânăr ofiţer gata de orice distracţie, plin de haz şi de idei. Deşi era o gravă încălcare a regulilor militare, care putea atrage o pedeapsă, noi, surorile obraznice, l-am convins pe tânărul nesăbuit să-şi schimbe uniforma cu livreaua chasseur-ului Unchiului, de care izbutisem cumva să facem rost. ”