Un mic bob de rouă,

Străveziu se cheamă,

A ieșit la lumină

Din brațele nopții.

Se uită cu mirare

În lumea cea mare

Și nu înțelege

De ce se oprește

Din creșterea lui?!

Mama nu i-a spus

Cum soarele, sus,

De el dacă se atinge

Într-o clipă rea,

El se va stinge.

Dar i-a spus –

Omul este trecător

Ce calcă sub picior

Podoaba vieții,

Dar el nu prea înțelege,

Soarele privește

Și-ntr-o clipă se pierde… “Maria Speranţa Adriana Bădilescu