În dreptul judiciar, chestiunea fundamentala a fost și ramâne aceea de a cunoaște daca adevarul poate fi sau nu cunoscut de judecator, în condițiile în care fiecare participant la proces lupta pentru „propriul sau adevar”. Un profesor de la Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne spunea ca „adevarul absolut nu exista nici în drept, nici în alte științe”, o perspectiva poate prea pesimista și mai mult filozofica. Abordarile pe aceasta tema sunt însa mult mai complexe și divergente, astfel ca drumul justiției spre adevar nu este unul foarte rectiliniu. Dar, în pofida oricaror dificultați, sistemele judiciare sunt concepute pentru realizarea efectiva a justiției, judecatorul având o multitudine de „instrumente procedurale” și puteri pentru a ajunge la o soluție definitiva, conforma cu realitatea faptelor sau cât mai apropiata de adevar. Întreaga procedura este structurata de așa maniera încât sa poata realiza toate imperativele unui proces echitabil. Daca nu am accepta acest lucru, ar trebui sa ne declaram de la început învinși. Ar însemna sa avem sisteme judiciare bine organizate, dar care sa funcționeze fara speranța unei justiții demne și eficiente, precum și magistrați bine platiți, dar care sa nu-și poata îndeplini funcțiile lor cu imparțialitate.

Lupta pentru adevar, în lumea globalizarii și a IA, este una dificila nu doar în domeniul dreptului, dar ea trebuie dusa cu toata energia, convingerea și competența. Aceasta deoarece fara drept și adevar nu poate exista o justiție democratica. Procesul judiciar nu este o competiție sportiva sau un spectacol, ci un demers necesar și util nu doar parților, ci și societații în ansamblul sau. Fara cautarea adevarului justiția ar fi lipsita de sens, un mecanism care ar „alerga” inutil și ar produce mai multe nedreptați decât soluții conforme cu realitatea sau cât mai apropiate de realitatea faptelor.

Cuprinsul lucrarii

Lucrarea este structurata în patru capitole. Capitolul I definește bazele teoretice și necesitatea adevarului în justiție, în timp ce Capitolul II compara adevarul judiciar cu cel obiectiv, abordând natura sa relativa sau absoluta. Capitolul III se apleaca asupra instrumentelor și procedurilor prin care justiția își propune sa descopere adevarul, evidențiind rolul probelor, cailor de atac și garanțiilor procesuale. Capitolul IV analizeaza aplicarea acestor principii în proceduri speciale, de la ordonanțe președințiale la litigiile arbitrale.

Puncte forte

Lucrarea se distinge prin discuția sa echilibrata despre distincția dintre adevarul judiciar și adevarul obiectiv, oferind o perspectiva bine argumentata asupra relativitații adevarului în drept. Un alt punct forte îl constituie analiza detaliata a mijloacelor procedurale și a garanțiilor procesuale, evidențiind cum acestea contribuie la realizarea unui proces echitabil și la protecția principiilor de imparțialitate și independența.

Public ținta

Lucrarea domnului Ioan Leș este esențiala pentru profesioniștii din domeniul juridic, cum ar fi avocați și judecatori, pentru studenții facultaților de drept, precum și pentru cercetatorii interesați de filozofia dreptului.