…A doua zi dimineaţă, 8 ianuarie, după o zi şi o noapte petrecute la staul, toate lucrurile fiind în regulă, Cyrus Smith şi Ayrton se întoarseră la Casa de Granit.

Numaidecât, inginerul îşi adună tovarăşii şi le spuse că insula era într-o mare primejdie, pe care nicio putere omenească nu o putea opri.

— Prieteni, spuse el – şi glasul îi trăda o emoţie profundă – Insula Lincoln nu este una dintre cele care trebuie să dureze atât cât durează însuşi globul pământesc. Ea este sortită unei distrugeri mai mult sau mai puţin apropiate, a cărei pricină se află în ea şi pe care nimic nu o poate opri!

Coloniştii se uitară unii la alţii şi apoi la inginer. Nu puteau să priceapă.

— Explicaţi-vă, Cyrus! Spuse Gideon Spilett.

— Mă explic, răspunse Cyrus Smith, sau mai degrabă, nu voi face altceva decât să vă transmit explicaţia pe care, în ultimele minute ale discuţiei noastre secrete, mi-a dat-o Căpitanul Nemo.

— Căpitanul Nemo? strigară coloniştii.

— Da, este ultimul serviciu pe care el a vrut să ni-l facă înainte de a muri!

— Ultimul serviciu? strigă Pencroff. Ultimul serviciu? O să vedeţi că, mort cum e el, o să ne facă şi altele!

— Dar ce v-a spus Căpitanul Nemo? întrebă reporterul.

— O să aflaţi, deci, prieteni, răspunse inginerul. Insula Lincoln nu este precum celelalte insule din Pacific…