O perspectivă inedită asupra procesului de învățare/predare care aduce în centrul atenției impactul documentării și al învățării cu și unii de la alții.

Pentru cei care au reușit să răzbată cu privirea și cu rațiunea dincolo de aici și de acum, conștientizând, totodată, potențialul ființei umane, educația a fost și rămâne o problemă vie, mereu actuală și de interes. Iar una dintre vocile care s-a auzit peste murmurul mulțimilor este Loris Malaguzzi, fondatorul școlilor Reggio Emilia, apărute în nordul Italiei acum aproape 50 de ani.
În gândirea vizionară care așază creșterea armonioasă a copilului în centrul preceptelor sale și-au găsit inspirația mulți educatori, profesori sau părinți. Iar de aici și până la apariția primelor cărți inspirate de experiența Reggio Emilia a fost cale scurtă. În portofoliul Editurii Signatura se regăsește deja cartea „Cele 100 de limbaje ale copiilor – experiența Reggio Emilia în transformare”, iar de acum și volumul „Cum învățăm în mod vizibil. Promovarea abordărilor de inspirație Reggio în toate școlile”.
„Cum învățăm în mod vizibil. Promovarea abordărilor de inspirație Reggio în toate școlile” este scrisă deMara Krechevsky, Ben Mardell, Melissa Rivard și Daniel G. Wilson și prefațată de Deborah Meier și aduce în atenția cititorilor o cercetare amplă asupra învățării individuale și de grup și despre documentare ca modalitate de învățare, realizată în cadrul Proiectului Zero, o organizație de cercetare din cadrul „Harvard Graduate School of Education”.
Subiectul cărții este coagulat în jurul a trei centri de analiză, structurați ca modalitate de expunere în 15 capitole. Astfel, prima parte descrie șase modele de învățare axate pe diverse discipline,de la grădiniță până la nivel de liceu. În acest context, cele șase capitole aferente devin veritabile studii de caz, presărate cu dovezi fotografice și cu citate aparținându-le participanților direcți. Cea de-a două parte, cuprinzând următoarele patru capitole, realizează trecerea din planul concret, reprezentat de experimentele prezentate anterior, în planul abstract al noțiunilor și al principiilor privind învățarea vizibilă și documentarea. Odată cu aceste capitole, cititorul se familiarizează cu cele cinci principii ale învățării vizibile, cu beneficiile învățatului în grupuri mici sau cu conceptele și practicile documentării. În final, în ultimele cinci capitole, autorii exemplifică diverse instrumente pentru a implementa strategiile de învățare de grup și de documentare, oferind celor interesați pârghiile necesare dobândirii de rezultate măsurabile.
Cartea impresionează prin schimbarea paradigmatică pe care o propune, mutând centrul de greutate privind gândirea și învățarea. Astfel, exemplele oferite ajustează percepția înțelenită în șablonard și plasează aptitudinea de a învăța în mijlocul grupului din ce în ce mai divers (clasa de elevi), probând-o nu doar ca proces individual, ci și ca act social. Documentarea și învățarea cu și de la alții aduc o nouă perspectivă asupra procesului de învățare și de predare, valorificând particularul (elevul) prin raportarea continuă la general (grupul/comunitatea) și reiterându-le importanța în imaginea de ansamblu.